Vechile instrumente sunt părăsite de proprietari care nu le mai pot vinde sau dona pentru că sunt greu de întreţinut, reparaţiile costă destul de mult şi necesită personal specializat, din ce în ce mai dificil de găsit, scrie The New York Times. Cum calitatea pianelor clasice fabricate în China s-a îmbunătăţit, mulţi preferă un pian chinezesc nou sau un pian digital în locul unuia la mâna a doua şi excepţie fac doar cele furnizate de cei mai importanţi producători din domeniu. În plus, preţurile pianelor vechi au scăzut şi pe Ebay, iar transportul dintr-un loc într-altul este costisitor, astfel că nu mai rentează nici donarea pianelor, drept pentru care soluţia e să fie abandonate.

Numărul pianelor trimise la groapa de gunoi este în creştere şi din cauză că unele ajung la finalul duratei de viaţă, care este în general de optzeci de ani. Alte motive pentru care pianele la mâna a doua nu se mai bucură de căutarea de altădată sunt, susţin comercianţii, scăderea fondurilor alocate pentru educaţia muzicală din şcoli, multitudinea de opţiuni de petrecere a timpului liber pe care le au copiii, ceea ce reduce timpul care poate fi alocat exersării la clape, şi scăderea cheltuielilor cu mobilarea locuinţelor. Cu toate acestea, multe firme care se ocupă cu restaurarea sau transportul de piane şi pianine încearcă să găsească pe cineva să le "adopte" înainte să le ducă la cimitirul de profil.