Gust de Mediterana

Postat la 02 iulie 2007 20 afişări

Cand caldura de afara face gandurile sa zboare la sutele de palmieri si la briza sarata si racoroasa de pe coasta Mediteranei, singura scapare rapida este o masa intr-un restaurant cu specific mediteraneean.

Pasiunea italiana, spiritul liber al grecilor, amorurile latine si delicatesele frantuzesti sunt la o singura aruncatura de furculita de amatorii de preparate sudice. Bucataria mediteraneeana presupune un amestec de fructe de mare, peste adus direct din acele locuri de poveste sau legume care si-au luat gustul din aerul sarat. Se condimenteaza cu un pic de vita sau miel aromat cu mirodenii speciale si se trage linie dupa un desert extrem de dulce sau foarte racoritor, dupa preferinte.

In Bucuresti, mancare mediteraneeana adevarata se gaseste in cateva locuri, ferite de priviri printre cladiri de patrimoniu si case vechi, care se dezvaluie numai calatorului abil. Restaurantul Al Fresco, ascuns printre ambasadele si vilele din zona Aviatorilor, se afla intr-o casa de un alb aproape mediteraneean, afectat doar de umbrelele brenduite. Interiorul este decorat cu tablouri suprarealiste accesorizate cu scoici, cochilii de melc si stele de mare si cu mobila din lemn castaniu. Iar veranda si curtea sunt suficient de generoase pentru a-i gazdui pe toti cei care vor sa evadeze, fie si pentru doua ore, in Mediterana.

Meniul este primul care uimeste: un evantai imaginat probabil cu gandul la dansatoarele de flamenco, care pe o parte prezinta bauturile, iar pe cealalta parte mancarea. Escapada in Mediterana poate sa inceapa imediat ce chelnerul aduce platoul in stil mediteraneean, o combinatie de creveti, calamari care se topesc in gura, ciuperci cu gorgonzola, rosii uscate si prosciutto si arancini (un fel de chiftele de risotto). Daca antreul a fost un fel de teasing, marea aventura demareaza odata ce chelnerul a adus "Surf & Turf": creveti si muschi de vita argentiniana cu garnitura de rucola, cartofi, sos de usturoi si ierburi fine.

Desi la prima vedere ingredientele nu prevestesc nimic spectaculos, aparitia chelnerului cu o frigaruie imensa pe care alterneaza bucatile de vita si creveti, suspendata peste farfurie, merita toata asteptarea. Insa Mediterana nu se dezvaluie oricui si uneori asteapta sa fie descoperita, asemeni fructelor de mare care se ascund printre boabele cremoase de orez.

Daca la Al Fresco atmosfera aminteste mai degraba de terasele pretentioase din St. Tropez, restaurantul Xanadu din strada Mantuleasa este mai familiar, la fel ca terasele care impanzesc tarmul spaniol al marii.

Imediat ce treci de lucrarile care par sa dureze la nesfarsit de pe Calea Mosilor, iti poti relua visele de calatorie spre taramurile mai luminate din Mediterana.

Cu toate ca nu are nici o legatura cu misiunea expeditiei, gandul fuge incontrolabil la nuvela "La Tiganci" a lui Eliade si te intrebi daca Mediterana l-o fi inspirat vreodata pe scriitorul pasionat mai degraba de cultura orientala. De fapt, numele restaurantului vine din poemul lui Samuel Taylor Coleridge, unde Xanadu era taramul de vis al eroului Kublai Khan care visa la gradina placerilor. La Xanadu, pasul este ghidat de o alee cu accente de culoare, obtinute prin alaturarea jucausa a bucatilor de gresie albastra, galbena, rosie sau verde, ce aminteste de logo-ul de tara al Spaniei.

La Xanadu, ospatul incepe cu Gaspacho Andalouse, o crema groasa de legume (ardei, rosii, morcovi) picanta cat sa-ti trezeasca papilele gustative si sa le pregateasca pentru festinul ce va urma. Alaturi de farfuria cu Gaspacho sunt aduse crutoane si bucati maruntite de masline, rosii, castraveti si ceapa pentru a completa savoarea. Una dintre specialitatile restaurantului este Dorada in sare. Ospatarul isi face intrarea cu platoul cu pestele invelit intr-o crusta tare si indeparteaza bucatile de sare pentru a lasa pe platou doar felii albe si fragede de peste. Langa, stau cartofi copti aburind pe care se topesc valuri de smantana cremoasa amestecata cu branza de vaci.

La Xanadu midiile inoata in vin, in vase de portelan si chiar daca nu se servesc ca in sudul Frantei in oale imense, au pastrat un pic din savoarea Mediteranei. Cand ziua caniculara se transforma usor in seara e frumos sa mananci la Sangria. In conacul vechi de pe strada Bastiliei se aprind lumanarile si se rabateaza copertina ce desparte terasa de la etaj de un cer perfect de vara. Orasul ramane departe, pe fundal se aud ritmuri latino lente, iar plantele verzi care inconjoara mesele si scaunele din ratan exotic completeaza tabloul mediteraneean. Deschizi meniul si comanzi pentru inceput un vin alb care sa mearga cu platoul cu fructe de mare proaspete si cu bucatile de calamar la gratar cu lamaie si broccoli.

La inceputul mesei prinzi gustul insulelor grecesti prin feliile de paine prajita unse cu pasta de masline, aperitivul cu care te intampina ospatarul in Sangria. La sosirea felurilor principale, masa devine un adevarat festin marin cu creveti, calcan inecat in sos, calamar fraged alaturi de broccoli proaspat si alte delicatese cu gust sarat de mare. Nu se mai aude nimic, decat lingura care se straduieste sa prinda bucatile fragede de carne din scoicile deschise pe jumatate, incercarea neindemanatica de a trece peste crusta indaratnica a crevetilor si cutitul de peste incercand sa pescuiasca din farfurie bucatile cele mai mari. La sfarsitul mesei se ciocnesc paharele de vin si se ridica spre gura fara graba, cu lenea specifica siestelor spaniole.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Gust,
de,
Mediterana
/arta-si-societate/lifestyle/gust-de-mediterana-4073853
4073853
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.