Pentru personajele Leonce si Lena, regizorul Felix Alexa a mizat pe doi actori foarte tineri: Gabriela Crisu si Bogdan Florea. O montare frumoasa si calda reuseste Felix Alexa, la Nottara, cu un text devenit clasic: "Leonce si Lena". Este o piesa poetica prin excelenta, fara conflicte, o oda iubirii adolescentine care aduce cu partile cele mai frumoase din "Romeo si Julieta", numai buna pentru linistea pe care o cautam si o speram in perioada sarbatorilor de iarna.

Decorul e simplu, redus la un fundal, iar costumele sunt dominate de alb. Autoarea lor, Ruxandra Diana Ion, a gasit calea intre modernitate si basm, astfel incat spectatorul are senzatia de a visa cu ochii deschisi in fata unei experiente de o senzualitate abia schitata. Totul pare sa se plaseze inaintea pacatului originar, iar Leonce si Lena sunt puri, edenici.

Autorul piesei, Georg Büchner, romantic german, a murit de tifos in 1837, la numai 24 de ani, dupa ce a scris doar patru piese. Redescoperirea lui, dupa sase-sapte decenii, la inceputul secolului al XX-lea, i-a adus o glorie postuma mai mare si mai tarzie decat poate a oricarui alt autor. Piesele sale, "Moartea lui Danton", "Woyzeck" si mai ales "Leonce si Lena", au fost montate de sute de ori. Nici scenele noastre n-au facut exceptie, desi nu avem inca nici un volum de Büchner in limba romana.

Era normal ca Felix Alexa, inainte de a porni la treaba cu "Hamlet", sa inceapa stagiunea cu un spectacol la scara mai mica, dar tot din seria operelor cunoscute. Regizorul mizeaza pe doi actori foarte tineri in rolurile indragostitilor: Gabriela Crisu si Bogdan Florea, care au mai ales avantajul fizionomiei inocente. Roluri mai consistente, care dau si farmec spectacolului, fac insa actorii cu mare experienta: Alexandru Repan (Regele), Ada Navrot (Doica) si mai ales Razvan Vasilescu in rolul clovnului nebun, dar intelept, Valerio.

Distributia se completeaza cu Ioana Calota, Gabriel Spahiu, Al. Jitea si Romulus Chiciuc. Iar ambianta placuta, delectabila a spectacolului se intregeste cu o muzica inspirata a Adei Milea. Senzatia finala este una de armonie, destindere, functia vindecatoare a basmului se arata din plin, punctata cu momente de comedie romantica. Regizorul si actorii se joaca foarte gratios, la marginea parodiei uneori, alteori provocand veritabile recitaluri poetice.

Leonce si Lena se cauta in spectacolul de la Nottara in apropierea Paradisului si se gasesc atat de iute, in explozia dragostei juvenile, incat totul pare simplu, ca la inceputul lumii. Viziunea regizorala mizeaza tocmai pe aceasta simplitate si pe intensitatea visului. Fata de varianta "dura" care domina scenele cu "sex, drugs and rock’n’roll", romantismul ingenuu, dar cu profunzimi lirice, al lui Büchner potentat de montarea lui Felix Alexa ofera o alternativa la fel de credibila, in ciuda contextului vremii, si care se va bucura de un succes meritat.