Perioada vizata a fost impartita in trei etape: inceputurile si consolidarea puterii ceausiste, stagnarea (intervalul 1975-1985) si caderea. Jaloanele fixate de Adam Burakovski au fost Congresul al XI-lea al PCR din 1974 (ocazie cu care s-a gasit solutia juridica in masura sa-i garanteze lui Ceausescu autoritate deplina in toate domeniile) si aparitia pe scena politica internationala a echipei lui Mihail Gorbaciov, adica "inceputul simbolic al sfarsitului pentru regimurile comuniste din Europa de Est" si, implicit, instaurarea crizei decisive din societate si din interiorul partidului.

Analiza comparata, de tip istoric si politologic, se incheie cu o percutanta incercare de a oferi explicatii privind evenimentele sangeroase din decembrie 1989.

In conditiile in care istoria dictaturii "geniului Carpatilor" a cunoscut numeroase intepretari si s-a bucurat de studiile a numerosi cercetatori, de la cei romani - Adrian Cioroianu, Ion Petcu, Vladimir Tismaneanu, Alex Mihai Stoenescu, Lucian Boia sau Stelian Tanase -, la cei din strainatate - Thomas Kunze, Dennis Deletant sau Miroslav Tejchman, ne putem intreba, legitim, daca o noua carte pe tema data mai poate oferi dezvaluiri semnificative.

Raspunsul il da insusi autorul: "In principiu, se poate afirma ca istoria comunismului romanesc mai ascunde multe secrete si ca o parte din problemele importante nu au fost analizate decat in mod superficial". Nu din pricina lipsei de profesionalism al cercetatorilor, ci pentru ca in Romania zilelor noastre accesul la sursele de informatie este inca anevoios: "Istoricilor nu le este permis accesul la documente care in celelalte tari din fostul blocul sovietic sunt publice. Este vorba in primul rand despre Arhiva Secretariatului CC al PCR si apoi despre arhivele Ministerului Afacerilor Externe".

Adam Burakovski, "Dictatura lui Nicolae Ceausescu", 1965-1989, Editura Polirom, Iasi, 2011