Într-o zi friguroasă de iarnă, Lilla şi Atilla Rácz au vizitat un castel, descoperit într-o carte despre clădirile nobiliare din zonă, unde era prezentat cu menţiunea că „îşi aşteaptă soarta mai bună”. Cuibărit în Tălişoara, un sat din Covasna, conacul cu o istorie de 350 de ani era uitat de lume şi de vreme.

A urmat o aventură curajoasă prin care cei doi au vrut să-şi valorifice experienţa acumulată în corporaţii pentru a creea un proiect propriu. Acum, Castel Daniel are o nouă viaţă, primeşte oaspeţi, oferă experienţe, fiind, el însuşi, o destinaţie.

Castel Daniel nu este un hotel în sensul clasic. Este un loc cu suflet, un conac transilvănean restaurant cu grijă, care îmbină farmecul istoric cu ospitalitatea autentică, spune Lilla Rácz, antreprenoarea care împreună cu soţul său a cumpărat, restaurat şi dezvoltat castelul. „Oferim oaspeţilor noştri nu doar cazare şi masă, ci o experienţă: camere amenajate individual, fiecare cu povestea ei, o bucătărie locală reinterpretată, liniştea şi paşii domoli din Cellarium Slow Down Spa de care au nevoie pentru a se reconecta cu ei înşişi, şi desigur, servicii excepţionale într-un cadru istoric autentic.

Pe lângă faptul că suntem o destinaţie autentică, cu un concept bazat pe experienţa oaspetelui, într-un spaţiu arhitectural şi istoric deosebit, ne mândrim în special cu feedbackul oaspeţilor în care, remarcă mereu calitatea serviciilor şi amabilitatea echipei noastre.”

Povestea a început cu ani în urmă, din dorinţa celor doi soţi de a se apropia de meleagurile natale şi de a valorifica experienţa acumulată în corporaţii într-un proiect palpabil, care să păstreze şi să creeaze valori autentice, şi care i-a împins să căute o investiţie în domeniul ospitalităţii. „Aşa <ne-a găsit> castelul, într-o carte despre clădirile nobiliare din zonă, unde era prezentat cu menţiunea că <îşi aşteaptă soarta mai bună>”.

Şi, spune antreprenoarea, a fost dragoste la prima vedere. Au mers într-o zi friguroasă de iarnă să viziteze clădirea, aflată într-o mică localitate - un colţ parcă uitat de lume, în care nu păşiseră niciodată până atunci, chiar dacă se afla la doar 50 km de oraşele lor natale. Şi deşi era frig, clădirea abandonată şi pe alocuri dărăpănată, nu le-a deloc fost greu să-şi imagineze cum ar putea readuce la viaţă poveştile ei seculare, şi să le ofere viitorilor oaspeţi experienţe cu adevărat memorabile.

Cititi aici materialul integral