România are şansa de a-şi accelera dezvoltarea economică în următorul deceniu dacă va reuşi să transforme energia, infrastructura şi predictibilitatea politicilor publice în avantaje competitive reale, a declarat viceprim-ministrul Oana Gheorghiu, în cadrul conferinţei CFA Forecast Dinner 2026 - 20th Anniversary Edition organizată luni de Asociaţia CFA România.

“România, în următorii 10 ani, ar putea să câştige foarte mult dacă ar investi în energie competitivă şi sigură. Şi nu mă refer doar la capacităţi de producţie, ci la reţele, la interconectare şi la flexibilitate. În acelaşi timp, infrastructura şi investiţiile în infrastructură sunt extrem de importante. Infrastructura nu este doar un cost pentru societate, ci poate să devină un factor de multiplicare a productivităţii. În plus, stabilitatea, predictibilitatea şi rolul statului de a reduce riscul sunt printre cele mai importante lucruri pentru investitori. Şi aici este mult de lucru în România, dar fără asta investiţiile sunt tot mai greu de atras”, a subliniat Oana Gheorghiu.

Pe termen lung, executivul mizează pe o politică industrială construită pe competitivitate reală, nu pe măsuri protecţioniste. În această viziune, rolul guvernului este de a reduce riscurile şi de a îmbunătăţi condiţiile de bază ale economiei, nu de a susţine artificial anumite sectoare, iar capitalul privat să fie atras prin eficienţă, productivitate şi stabilitate.

“Dacă România va reuşi să devină cumva o platformă de stabilitate şi o platformă care să reducă riscurile şi să atragă investiţiile, cred că în următorii 10 ani vom putea să câştigăm foarte mult”, a mai spus Oana Gheorghiu.

Un capitol critic al strategiei pe termen lung îl reprezintă reforma companiilor de stat, considerate astăzi una dintre principalele surse de ineficienţă şi de distorsiune a pieţei, atât prin pierderile financiare recurente, cât şi prin rolul lor insuficient clarificat în economie. Cu peste 1.500 de entităţi aflate în portofoliul statului, multe dintre ele cu rezultate negative, executivul recunoaşte că modelul actual nu este sustenabil şi că lipsa unei guvernanţe corporative reale afectează competitivitatea întregii economii. În acest context, reforma este văzută ca un proces de durată, axat pe profesionalizarea consiliilor de administraţie, delimitarea clară a rolului statului ca acţionar şi eliminarea influenţei politice din management, astfel încât aceste companii să poată funcţiona pe criterii economice şi să nu mai reprezinte o povară pentru buget sau un obstacol în calea investiţiilor private.

“Trebuie neapărat să scoatem influenţa politică din managementul companiilor de stat, dacă vrem să avem o şansă reală să avem companii cu adevărat performante şi care să aducă plusvaloare pentru cetăţean, nu pierderile pe care le aduc acum. Este însă un proiect pe termen lung. Reforma companiilor de stat nu se poate face într-o lună, nici măcar într-un an. În Polonia, reforma companiilor de stat a durat aproximativ 15 ani. Şi chiar şi aşa, dacă nu avem grijă, pot apărea reculuri. Ce facem noi acum este să aşezăm fundaţia, să încercăm să construim o fundaţie extrem de sănătoasă, care să nu mai poată fi stricată”.

Ce a mai declarat Oana Gheorghiu în cadrul conferinţei CFA România: 

► Referitor la companiile de stat, România se află într-un moment de cotitură, în care va trebui să decidă care sunt ambiţiile, unde consideră că trebuie să fie un actor important, în ce domenii, care sunt domeniile strategice în care vrea să rămână şi care sunt domeniile în care poate că ar trebui să nu mai aibă activitate.

► Avem peste 1.500 de companii de stat, un număr absolut uriaş, cu nişte pierderi foarte mari. Dacă vorbim de companii care să iasă în afara ţării, putem să ne gândim la companiile private, dar aici statul are un rol mai mic; poate doar să susţină punctual, pe anumite zone, şi cu justificări. Cred că aici nu este rolul neapărat al statului.

► Dacă ne referim la companiile de stat, înainte ca acestea să poată ieşi în afară, trebuie să facem o reformă serioasă. Este vorba, în primul rând, de guvernanţă şi la asta lucrăm acum. Încercăm să implementăm ghidurile OECD şi noua legislaţie, care înseamnă consilii de administraţie profesioniste. Ştim că o companie, pentru a avea şanse să aibă succes, trebuie să aibă un consiliu de administraţie profesionist, selectat pe criterii clare de competenţă.

► Avem nevoie şi de susţinerea mediului de afaceri şi a oamenilor care sunt pregătiţi să intre în consiliile de administraţie şi să se înscrie în aceste selecţii. Pentru că, dacă vom lăsa locul liber aceloraşi persoane care, de obicei, ajung în consiliile de administraţie, nu vom reuşi. Este nevoie ca oameni din zona privată să se înscrie în licitaţiile pentru consiliile de administraţie, în comisiile de selecţie, chiar dacă remuneraţiile nu sunt cele mai bune. Din nou, este nevoie de un suflu nou, iar acest suflu trebuie să vină şi din zona privată, care să pună umărul alături de noi. Bătălia este foarte grea, dar oportunităţi avem.

► Capacitatea de investiţii şi de a atrage fonduri este extrem de importantă, precum şi capacitatea de a atrage finanţare la costuri competitive. Este unul dintre punctele-cheie pentru a putea ieşi în afara ţării.

► România are o mare oportunitate. Ne uităm la ţările din jurul nostru, unde am putea avea impact: Republica Moldova şi, probabil, urmează reconstrucţia Ucrainei. România trebuie să se pregătească pentru asta. Este o şansă pe care nu avem voie să o ratăm. Şi aici ne gândim la infrastructura feroviară, unde trebuie neapărat să investim în coridoarele strategice, tot ce înseamnă zona de hub logistic pentru ce va veni din Republica Moldova şi, probabil, din Ucraina. Aceste ţări îşi vor schimba ecartamentele, pentru că vor să intre în Uniunea Europeană. Este ceva absolut normal şi sperăm ca, până se întâmplă acest lucru, să reuşim să reformăm CFR-ul.

► Sunt nişte zone în care statul trebuie neapărat să se implice. Încercăm să punem pe agenda publică cât mai mult această reformă şi să facem ca întreaga clasă politică să înţeleagă ce înseamnă guvernanţa. Suntem într-o formă de pionierat. Vorbim de guvernanţă, cred, din 2011, dar am văzut că nimeni nu ştie exact, nici măcar la nivel de ministere, ce trebuie să facă, care este rolul ministerului în zona aceasta de guvernanţă şi unde i se opreşte rolul.

► Urmează să vedem analizele primelor 22 de companii de stat, dintre care aproximativ 9 ştim clar că trebuie închise, pentru că sunt în insolvenţă, faliment sau lichidare.

► Nu cred că prin reforma companiilor acestea vor fi perfecte peste noapte. Nici cele care funcţionează deja într-o formă de guvernanţă nu sunt perfecte. Este un proces continuu, pe care trebuie să-l ducem la bun sfârşit. Aici intervine şi presiunea mediului de afaceri, care trebuie să continue indiferent de guvern, pentru că orice companie de stat care nu funcţionează cum trebuie distorsionează piaţa. Este clar. Guvernul care va urma trebuie să continue acest proces, pentru că nu poţi reforma 1.500 de companii într-un an.