Una dintre aceste companii de moda veche este producatorul de masini de tiparit Heidelberger Druckmaschinen din vechiul oras universitar Heidelberg. Compania, cel mai mare furnizor de masini de tiparit din lume, era la pamant in urma cu doar doi ani, victima a declinului din industria de media, dar mai ales a concurentei japoneze mult mai ieftine.

Acum, dupa o perioada de reforme dureroase, care a implicat, intre altele, concedierea a 3.500 de angajati, Heidelberger Druckmaschinen a revenit pe linia de plutire. Iar restul tarii e pe cale de a repeta aceasta evolutie. O serie de statistici recente sugereaza ca Germania, a treia economie mondiala, e in plin reviriment, consemnand cresterea increderii investitorilor, o relansare a cererii de consum si chiar o usoara scadere a somajului.

O Germanie revigorata economic ar insemna o profunda schimbare a peisajului economic european si chiar mondial. Este vorba de o tara care realizeaza a cincea parte din activitatea economica a Uniunii Europene si care este cel mai mare exportator din lume - titlu pastrat chiar si in ultimii ani, prea putin fericiti din acest punct de vedere.

"Zvonurile ca Germania dispare ca putere economica au fost mult exagerate", spune Norbert Walter, economist-sef la Deutsche Bank. "Am facut realmente mari progrese si am ajuns la punctul unui nou inceput favorabil pentru 2006."

Drept e insa ca Germania a mai avut de-a face cu iluzii in materie de relansare dupa perioade grele. Ultimul moment de acest fel s-a consumat chiar iarna trecuta, inainte ca economia sa arate din nou cat de prost merge de fapt, iar guvernul sa fie silit sa organizeze alegeri anticipate. Economia germana a crescut cu numai 1% in 2005 si chiar si cele mai optimiste estimari pentru 2006 indica o crestere de doar 2% - un ritm care ar fi socotit stagnare in Statele Unite.

Pentru prima data insa de la incheierea perioadei de euforie high-tech din 2000, exista acum o perceptie clara ca Germania se urneste. In primul rand, nemtii si-au ales guvernanti noi, in frunte cu prima femeie prim-ministru, care a contribuit la ridicarea moralului intr-o tara deseori caracterizata de pesimism. Cancelarul Angela Merkel, care s-a intalnit la 13 ianuarie la Washington cu presedintele George W. Bush, a pornit de pe o platforma politica solida, sustin analistii, iar aceasta potenteaza sperantele ca prim-ministrul va putea sa promoveze schimbarile economice de care are nevoie tara.

In al doilea rand, industria germana a reusit sa se redreseze. In urma unor masuri nepopulare, de la concedieri la prelungirea programului de lucru fara plati suplimentare sau la mutarea productiei in tari cu costuri de productie mai mici, companiile si-au redus costurile si au recastigat avantaje competitive pe pietele internationale.

Asa se face ca industria nemteasca a inceput sa-si arate forta in strainatate. Grupul BASF a formulat recent o oferta ostila de preluare pentru firma Engelhard Corporation din New Jersey, iar producatorul de otel ThyssenKrupp este in tratative pentru cumpararea unui gigant siderurgic canadian.

"Puterea companiilor germane a fost ocultata de dezavantajele in materie de productivitate si de costuri", constata Alexander C. Dibelius, partener la Goldman Sachs. "Cand firmele nemtesti izbutesc sa-si mareasca insa productivitatea, marfa lor este in cele mai multe cazuri fara concurenta." Fenomenul este evident pentru cine viziteaza Heidelbergul si fabrica sa de tiparnite de care am pomenit mai sus, cu turnul ei de sticla de vizavi de gara.

Pe la inceputul acestui deceniu, Heidelberger Druckmaschinen ilustra din plin declinul industrial al tarii. Vanzarile companiei scazusera cu 17% in 2003, clientii renuntasera la comenzi importante. Cresterea euro fata de dolar si de yen a avut ca efect faptul ca masinile de tiparit produse la Heidelberg au ajuns sa fie cu 30% mai scumpe decat cele ale concurentilor japonezi.

Forta de munca de la fabrica, organizata in sindicate si cu un sistem rigid si arhaic de promovare a ucenicilor, parea complet nepotrivita pentru realitatile unei economii globale. In anul fiscal 2004, firma a pierdut 840 de milioane de dolari, la vanzari de 4,5 miliarde de dolari.

S-a pus atunci problema supravietuirii Heidelberg, respectiv a unor actiuni radicale: vanzarea a doua divizii intregi de productie. Au fost desfiintate 3.500 de locuri de munca, iar sindicatul IG Metall a fost convins sa lungeasca orarul de munca la 36,75 ore pe saptamana, de la 35 de ore, pentru aceeasi leafa. "Ne-am dus la muncitori si le-am spus: uite, baieti, trebuie sa devenim mai flexibili", isi aminteste Bernhard Schreier, CEO al Heidelberger.

"Vremurile au fost tare grele pentru sindicate in ultimii doi sau trei ani, asa incat au fost nevoite sa faca o multime de concesii in negocierile cu directorii companiei." Acelasi model s-a repetat aproape in toata Germania: Siemens, Volkswagen si DaimlerChrysler si-au constrans sindicatele sa accepte inghetari de salarii sau cresteri foarte modeste, uneori sub amenintarea ca productia sa fie transferata in strainatate.

In ciuda reputatiei tarii de paradis al muncitorilor, cresterile de salarii in Germania au ramas in urma celor din alte tari ale zonei euro cu nu mai putin de 10% in total, din 1996 pana acum, conform unui studiu al Bank of America. Iar aceasta in conditiile in care salariile pe ora de munca in Germania de vest raman printre cele mai mari din Europa. "Cu politica sa de costuri, Germania s-a plasat in afara pietei in a doua parte a anilor '90", e de parere Daniel Gros, directorul Centrului European de Studiu al Politicilor, de la Bruxelles. "Acum se intoarce pur si simplu inapoi in piata."

In cazul fabricii de la Heidelberg, acordul intre patronat si sindicate ar urma sa scada cu 121 de milioane de dolari costurile cu forta de munca, respectiv cu 10% anual pana in 2008. Aceasta, dar si un euro mai slab decat il aratasera estimarile au contribuit la reducerea decalajului de pret intre produsele japonezilor si cele ale Heidelberger Druckmaschinen. Dar si o relansare a comenzilor din Statele Unite si din Asia, ca efect al conjuncturii economice globale favorabile.

Numai ca toata transformarea de care vorbim a avut nevoie de o doza dureroasa de umilinta. Cei de la Heidelberger au acceptat sa iasa complet din productia de masini de tiparit pentru ziare. Si, de unde odinioara vedeau in productia pentru tipografie digitala viitorul afacerii lor, au fost siliti sa recunoasca pana la urma ca nu pot concura cu mamuti de genul Kodak, caruia i-au vandut aceasta activitate.

Acum, Heidelberger este o companie mai mica, dar mai eficienta, cu o marja de profit brut de 5-10%. Actiunile sale au crescut in ultimele 12 luni cu 31%, aproape la fel ca si intreaga bursa germana, care in 2005 a avut una din cele mai bune performante pe plan mondial.

"Sunt foarte increzator ca vom continua sa crestem, pornind de la baza industriala nationala", afirma Schreier, un inginer in varsta de 51 de ani, lucrator de-o viata in fabrica din Heidelberg si ai carui tata si bunic au lucrat amandoi pentru companie. "Tehnologia pe care o folosim acum e una cat se poate de durabila."