De la inceputul anului, producatorii - si mai ales exportatorii - de mobila vorbesc despre o criza a industriei, provocata de aprecierea leului, de scumpirea materiilor prime si a utilitatilor. Solutia de supravietuire? Una veche - ca idee - de cel putin doua decenii: specializarea.

"In 1988, ca sef de centrala in minister, propuneam ca fabricile de mobila sa se specializeze, sa se orienteze spre anumite nise de productie. Intentia era de a creste productivitatea, de a reduce consumurile - pe scurt, industria mobilei sa fie mai eficienta", isi aminteste Andrei Menhardt, presedinte al Asociatiei Producatorilor de Mobila din Romania (APMR).

Tot de specializare vorbeste si noua Strategie Nationala de Export 2005-2009, fara a preciza insa masuri care ar trebui adoptate. "Nu trebuie sa inventam apa calda", spune Menhardt.

De altfel, producatorii de mobila afirma ca din ce in ce mai multe companii din domeniu au inceput sa-si modifice structura productiei sau sa se concentreze pe anumite nise. Astfel, sunt firme care produc numai scaune sau canapele, ba chiar doar anumite componente, cum ar fi picioare de scaune sau structuri metalice.

In Romania exista inca multe fabrici unde intra busteni si ies dormitoare sau bucatarii.

Insa operatiunile de prelucrare presupun, pe langa un volum semnificativ de munca si consum de resurse, si alte costuri, precum cele de depozitare sau de intretinere a halelor.

In alte tari, spune Aurel Rizea - presedintele executiv al APMR - producatorii de mobila sunt mai mult fabrici care asambleaza semifabricate, achizitionate de la firmele specializate numai in productia acelor repere. "De exemplu, in Germania aproape ca nu se mai produc scaune cu picioare din lemn, din cauza costurilor ridicate de prelucrare a materiilor prime", declara Rizea.

De fapt, chiar mobilierul cu grad inalt de prelucrare asigura cea mai mare parte a exporturilor din Romania. Mobila stil sau cea din lemn masiv fabricata la Targu Mures, Dej sau Iasi se vinde in tari ca Germania, Franta sau Belgia. Iar fabricile de mobila sunt practic dependente de vanzarile externe, dat fiind ca trei sferturi din productie merge la export.

Insa exportatorii au fost afectati in acest an de aprecierea leului in raport cu euro, care le-a diminuat practic veniturile, concomitent cu o crestere a costurilor cu materiile prime si utilitatile. Avand contracte ferme semnate inca de anul trecut cu partenerii externi, producatorii romani s-au trezit ca incaseaza in lei mai putin decat se asteptau. De la inceputul anului, euro s-a depreciat cu peste 12% in raport cu leul.

Pe de alta parte, majorarile repetate de preturi la energie electrica sau gaze, combinate cu cresterile tarifelor la lemn sau PAL (placi aglomerate din lemn - una dintre cele mai folosite materii prime in industrie), au dus la majorarea costurilor de productie cu inca 10-15%.

"Rata profitului sa zicem ca ajunge la 10%, dar tot raman 15% care reprezinta pierderi, pe care trebuie sa le acoperi de undeva", explica Menhardt. Ca urmare, fabricile de mobila au inceput sa dea afara angajati sau sa creasca preturile.

Cum la extern nu prea pot umbla la contracte, debuseul a ramas piata interna, catre care se indreapta 25% din productie. Dar si aici este o problema. Pe langa faptul ca - sustin producatorii - piata interna nu poate absorbi toata productia de mobila, fabricile autohtone sunt concurate din ce in ce mai puternic de importuri.

In ultimii ani, importurile de mobilier au crescut intr-un ritm mai sustinut decat cel de majorare a exporturilor. Iar in primele sase luni ale acestui an, trendul s-a accentuat. Exportul a crescut cu 9,7% in euro - ceea ce inseamna practic o stagnare in lei -, in timp ce importurile s-au marit cu aproape 53% (43% in lei).

De fapt, importatorii au inteles inca de acum zece ani ca romanii prefera - si din cauza puterii scazute de cumparare - mobilierul modern, din materiale ieftine, la preturi mai mici. In schimb, marile fabrici din Romania au continuat sa produca, in virtutea traditiei, mobilier din lemn masiv - strategie incurajata de veniturile constante din exporturi.

Numai ca piata Uniunii Europene este acum mai aglomerata ca oricand pentru exportatorii romani. La problemele legate de cursul valutar s-a adaugat inca una - China. Mobila chinezeasca invadeaza pietele traditionale de desfacere ale exportatorilor romani, cu produse la preturi sensibil mai mici.

Acum, cand strategia de productie cu precadere pentru export se intoarce impotriva lor ca un bumerang, producatorii mari de mobila incearca sa gaseasca oportunitati alternative. Iar orientarea catre nise de piata pare cea mai la indemana varianta.

Fie ca vand doar in Romania sau si la export, s-au gasit solutii. Cele mai mari reusite le au cei ce au ales inca de la inceput sa se specializeze, in special firme mai mici - care, de altfel, se si adapteaza in general mai usor la conditiile de piata.

Inca de la infiintare, Far-Est a urmat doua nise. "Facem in principal mobilier la comanda, dar si mobilier standard, insa in aceasta privinta ne-am limitat numai la dressing-uri", spune Loredana Negulescu, director de vanzari mobilier in cadrul companiei. Mai mult, Far-Est s-a specializat pe piata Bucurestiului. "Avem 20 de magazine numai in Bucuresti, dar dressing-urile le vindem si in alte orase prin dealeri".

Tendinta de specializare este vizibila chiar si la marii producatori. Fabrica bucuresteana Silvarom a ales de mai multi ani sa se concentreze pe doua domenii: mobilierul de birou si dormitoarele. In ultimul timp, in gama de produse au patruns si bibliotecile, dar si - derivate din cele doua directii initiale - mobilierul scolar si cel pentru hoteluri.

"In grupul Alprom sunt cinci fabrici, fiecare producand altceva, deci putem spune ca suntem relativ specializati", spune si Dumitru Petcu, director general al producatorului de mobila Alprom din Pitesti. Petcu, care este si membru in conducerea APMR, remarca faptul ca au aparut din ce in ce mai multe companii care se orienteaza spre nise.

"Daca va uitati in jur (in cadrul targului de mobila BIFE-TIMB 2005 - n.red.), vedeti ca specializarea a inceput deja. Unii produc doar picioare de scaun, altii numai bucatarii", spune el.

Printre cei 470 de expozanti de la aceasta editie a targului puteau fi gasite si standuri care expuneau exclusiv canapele de piele, patuturi de copii, scaune, mobilier din fier forjat sau mobilier de gradina.

Este specializarea calea de salvare pentru industria mobilei? Posibil, dar nu pentru toti, afirma specialistii. Chiar daca productivitatea a crescut, piata interna este in ascensiune, iar cerere la export inca exista, nu toate fabricile vor supravietui.

Oamenii din industrie cred ca, mai ales dupa aderarea la Uniunea Europeana, vor rezista doar marile grupuri cu putere financiara si firmele mici si mijlocii, care se pot adapta mai usor. Fabricile integrate, construite in mare parte in perioada socialista, cu un numar mare de angajati, vor intampina cele mai mari greutati.

Asta si pentru ca aderarea la Uniunea Europeana presupune, pe langa cresterea costurilor salariale si a preturilor la utilitati, si importante investitii pentru protectia mediului, pe care foarte putini producatori le-au facut pana acum. Astfel ca piata largita europeana s-ar putea sa nu fie usor de patruns pentru o parte din mobilisti. Cum spune Andrei Menhardt: "Probabil ca peste cinci ani va fi mai bine, dar sa vedem cine rezista cinci ani".