„Vapoare din întreaga lume, porniţi motoarele. Să curgă petrolul!“, a decla­rat preşedintele SUA Donald Trump când a anunţat un „deal“ pentru încetarea războiului din Iran şi redeschiderea strâmtorii Ormuz, pâl­nia de la ieşirea din Golful Persic pe unde în vremuri de pace trecea 20% din ţiţeiul trans­portat pe mare către piaţa mondială. „Acordul va aduce pace şi securitate în întreaga regiune.“

Pieţele au reacţionat cu entuziasm la acest anunţ, acordul, unul preliminar, fiind confirmat şi de partea iraniană. Preţurile petrolului s-au dus în jos. În acelaşi timp, în Europa valoarea obligaţiunilor de stat a crescut – ceea ce în­seam­nă că costurile datoriei suverane au scă­zut, semn că investitorii cred că forţele inflaţio­niste create de scumpirea energiei, urmare a războiului din Iran, se temperează, iar băncile centrale nu mai simt atât de acut presiunea de a majora dobânzile.

În Europa de Est, forintul s-a remarcat în mod special. Investitorii s-au repezit să cum­pere moneda maghiară „de parcă mâine ar veni sfârşitul lumii“, după cum scrie Portfolio.hu.

Războiul din Iran, izbucnit la sfârşitul lunii februarie, a provocat şocuri energetice în diferite părţi ale lumii şi a reactivat inflaţia în economiile nepregătite, sufocând creşterea economică.

În România, cu economia în blocaj, inflaţia a accelerat la aproape 11% în luna mai, în timp ce în Ungaria şi Polonia s-a retras la cote „normale“ şi care nu pun probleme pentru băncile centrale.

De asemenea, conflictul a ştrangulat fluxurile cu materii prime şi carburanţi, cu ar fi aluminiul, îngrăşămintele chimice şi motorină, către pieţele globale. În aceste condiţii, toată lumea este cu ochii pe acest „deal“ dintre SUA şi Iran, iar analiştii şi traderii încearcă să anticipeze ce va urma. Pe piaţa petrolului şi pe cea a carburanţilor va fi totul ca înainte? Chiar este acesta finalul războiului?

Trump a indicat că ostilităţile vor înceta, însă incertitudinile sunt mari. Iranienii se laudă că victoria este a lor. Americanii spun că se vor asigura că Iranul nu va avea niciodată arme nu­cleare. Tensiunile pot creşte rapid. Doborârea unui elicoper american de către armata irani­a­nă a avut ca rezultat două zile de bombarda­mente în Iran, care a răspuns cu bombardarea ţărilor vecine, în pofida unui acord de încetare a focului, şi cu închiderea strâmtorii Ormuz. Politicieni israelieni au criticat înţelegerea americano-iraniană, şi nu este cert cât de mult poate controla Washingtonul acţiunile Israe­lului. Nu este cert cât de mult depinde acordul final dintre SUA şi Iran de acţiunile viitoare ale Israelului în Liban.

Pe piaţa petrolului şi energiei în general, mesajele transmise publicului sunt mixte şi uneori conflictuale, ceea ce este de înţeles având în vedere că scumpirea petrolului până la 120 de dolari pe baril (faţă de 60 de dolari pe baril la începutul anului) din cauza războiului a fost pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă.

După ce se va redeschide strâmtoarea Ormuz, un eveniment extraordinar, se va pro­duce un tsunami de petrol aşa cum industria nu a mai văzut niciodată, avertizează Javier Blas, editorialist la Bloomberg. Infrastructura care va trebui repornită - circa 10.000 de puţuri, cen­tre ce procesare de petrol şi gaze, conducte, depo­zite şi porturi – a scăpat în mare parte ne­vă­tămtă de război, iar acolo unde au fost pagu­be, acestea au fost reparate în timpul armisti­ţiului, aminteşte jurnalistul. Unii specialiştii spun că repunerea în funcţiune se poate face în câteva zile sau cel mult săptămâni, iar cei pesimişti vorbesc de 6-8 luni, poate chiar un an. Cei mai pesimişti avertizează că unele facilităţi vor rămâne nefuncţionale pentru totdeauna.

Însă intuiţia îi spune lui Javier Blas că atunci când se va relua fluxul, acesta va începe ca o picătură care rapid, în câteva săptămâni, dacă nu zile, se va trasforma într-un tsunami. Alţi analişti arată că producţia este una, iar transportul este alta. Petrolierele nu se vor grăbi să treacă prin Ormuz decât atunci când riscurile vor fi mici sau inexistente.

Apoi, călătoria din Golf şi până la client durează săptămâni şi chiar luni. Wael Sawan, CEO-ul gigantului petrolier occidental Shell, a spus săptămâna trecută că preţurile petrolului şi gazelor naturale vor continua să urce chiar şi după încetarea conflictului din Iran, el conside­rând că aceasta este o tendinţă pe termen lung dată de creşterea cererii la nivel mondial.

În scenariul lor mai „echilibrat“, analiştii de la Barclays văd preţurile petrolului stabilizându-se după scăderea iniţială în condiţiile în care pieţele se ajustează la aşteptările ca oferta să urce şi primele de risc să se diminueze.

Exporturile iraniene şi-ar reveni doar treptat, contribuind la ancorarea cotaţiilor la niveluri superioare celor de dinainte de război. Alţi analişti văd preţurile rămânâd la cote ridicate mai mult timp deoarece lumea va căuta să-şi facă provizii pentru reducerea vulnerabilităţilor în faţa unor şocuri energetice viitoare.

Reprezentanţii SUA şi ai Iranului ar trebui să înceapă negocierile finale, mediate de Pakistan şi Qatar, pentru semnarea oficială a acordului de încetare a războiului, care va consfinţi deschiderea strâmtorii Ormuz şi ridicarea blocadei americane asupra vapoarelor iraniene vineri, pe 19 iunie, în Elveţia.

Însă Trump a avertizat că va ordona repornirea atacurilor dacă Teheranul nu cade la învoială în privinţa unui acord nuclear cu SUA. Unii spun că partea cea mai grea a negocierilor abia acum urmează. Ieri, cotaţia petrolului Brent, referinţa pentru pieţele internaţionale, a scăzut la 82 de dolari pe baril, cel mai mic nivel din ultimele trei luni.