Pentru tot mai mulţi români, grija pentru sănătate a ajuns pe lista lucrurilor „de făcut cândva”. Nu pentru că nu ar conta, ci pentru că între facturi, rate şi cheltuieli neprevăzute, vizita la medic este adesea împinsă pe termen nedefinit. Datele recente arată că aproape 9 din 10 români au amânat, în ultimii trei ani, cel puţin o decizie importantă legată de sănătatea fizică sau emoţională, potrivit informaţiilor transmise de reprezentanţii tbi bank.

„Pentru mulţi români, grija pentru sănătate este împinsă constant pentru «cândva». Nu pentru că nu ar conta, ci pentru că lipsa banilor, presiunea altor cheltuieli şi absenţa unor soluţii flexibile de plată transformă deciziile importante într-un plan pe termen nedefinit. Problema este că acest «cândva» vine adesea cu costuri mai mari şi cu probleme agravate”, a spus Ionuţ Sabadac, VP Merchant Solutions, tbi.

Cele mai frecvente amânări sunt legate de controale şi investigaţii medicale (53%) şi de tratamente stomatologice (52,1%). Motivele sunt aproape identice de la un caz la altul: „au apărut cheltuieli mai urgente” sau costurile nu pot fi suportate dintr-o singură plată. Pentru peste 30% dintre respondenţi, decizia de a nu merge la medic este însoţită de o justificare vagă, dar periculoasă: „o să mă ocup şi de asta cândva”.

Această amânare constantă a devenit un tipar. Peste 42% dintre români spun că au lăsat nerezolvate probleme de sănătate timp de mai bine de un an, iar mai puţin de 10% declară că nu amână niciodată astfel de decizii. Consecinţele nu întârzie să apară: pentru aproape 4 din 10 persoane care au amânat, problema iniţială s-a agravat, iar alţi 13% vorbesc despre apariţia unui disconfort constant. Doar o mică parte afirmă că amânarea nu a avut niciun impact.

Pe lângă sănătatea fizică, sunt puse pe pauză şi decizii care ţin de dezvoltarea personală sau de starea de bine, proceduri de îngrijire, terapii, activităţi care ar putea preveni probleme mai serioase. Astfel, stresul financiar se transformă într-un stres medical, iar cercul se închide: lipsa banilor duce la amânare, iar amânarea ajunge să genereze costuri mai mari pe termen mediu şi lung.

În spatele cifrelor se conturează un paradox: prevenţia este recunoscută ca importantă, dar rămâne greu de aplicat într-un context de instabilitate financiară şi presiune socială. România ajunge astfel într-o zonă în care sănătatea este gestionată „în rate emoţionale”, cu decizii amânate, cu vinovăţie, cu speranţa că problema va trece de la sine.

Pe termen lung, însă, această strategie se dovedeşte una costisitoare. Problemele netratate la timp se transformă în intervenţii mai complexe, mai scumpe şi cu impact mai mare asupra bugetului personal şi asupra calităţii vieţii. Iar ceea ce pare astăzi o economie devine mâine o cheltuială greu de suportat.