România ocupă în acest an locul 32 din 42 de ţări europene din punct de vedere al puterii de cumpărare, coborând un loc în clasament faţă de 2025, cu o medie naţională de 11.283 euro, respectiv 53% din media europeană de 21.153 euro, potrivit NIQ Purchasing Power România 2026.

Cu o putere de cumpărare de 22.941 euro pe cap de locuitor, Bucureştiul rămâne de departe cel mai puternic judeţ din România. Capitala este singura zonă din România care depăşeşte media europeană, înregistrând un indice european de 108,5.

În multe ţări europene puterea de cumpărare continuă să fie concentrată în regiunea capitalelor, situaţie  evidentă şi în cazul României, unde media naţională este de 11.283 euro pe cap de locuitor, în timp ce în Bucureşti este dublă.

Acelaşi lucru se vede şi la Paris, de exemplu, care depăşeşte media naţională a Franţei cu aproximativ 80%, având o putere de cumpărare de 46.366 euro pe locuitor, în timp ce venitul disponibil din Bratislava, Sofia, Praga, Budapesta şi Lisabona este cu cel puţin 25% peste media naţională a fiecărei ţări.

Totuşi, acest model nu se aplică tuturor capitalelor europene. În Berlin, puterea de cumpărare de 30.178 euro pe locuitor este cu peste 1.000 euro sub media Germaniei de 31.193 euro. Diferenţa este şi mai pronunţată în Bruxelles, unde puterea de cumpărare se situează cu aproximativ 10% sub media naţională.

În România, numai nouă judeţe înregistrează niveluri ale puterii de cumpărare peste media naţională. Judeţul Alba, aflat pe locul 10, se situează deja uşor sub reperul naţional, cu un indice naţional de 99,3.

În plus, cele două jumătăţi ale topului naţional sunt puternic polarizate, diferenţa dintre cel mai puternic şi cel mai slab judeţ fiind de aproximativ 17.100 euro pe locuitor (Bucureşti: 22.941 euro vs Giurgiu: 5.816 euro) 

Astfel, locuitorii Bucureştiului beneficiază de aproape patru ori mai multă putere de cumpărare decât locuitorii judeţului aflat pe ultimul loc în clasament. 

„Cu o creştere de 4,4%, puterea de cumpărare din Europa continuă să avanseze vizibil în 2026. Se remarcă faptul că numeroase pieţe din Europa Centrală şi de Sud-Est continuă să se dezvolte mai dinamic decât o mare parte din Europa Occidentală. În acelaşi timp, pieţele mature din Europa de Vest rămân printre cele mai importante pieţe de consum din Europa datorită nivelului ridicat al puterii de cumpărare şi dimensiunii lor. Deşi diferenţele de putere de cumpărare dintre ţările europene se reduc treptat, potenţialul pieţelor continuă să varieze semnificativ pe continent.”, a comentat Raluca Mănărcescu, expert NIQ Geomarketing.

Şi la nivel european diferenţele dintre cele 42 de state rămân semnificative. Locuitorii din Liechtenstein, Elveţia şi Islanda dispun de venituri disponibile considerabil mai mari decât restul Europei, în timp ce puterea de cumpărare este cea mai redusă în Ucraina, Kosovo şi Moldova.

În total, europenii vor dispune de o putere de cumpărare de aproximativ 14,5 trilioane de euro în 2026. Acest buget poate fi utilizat pentru locuinţă, consum, servicii, energie, mobilitate, pensii private şi activităţi recreative. Raportat la populaţie, aceasta corespunde unei puteri medii de cumpărare de 21.153 euro pe locuitor. Comparativ cu valoarea revizuită a anului precedent, aceasta reprezintă o creştere nominală de 4,4%.

Puterea de cumpărare reprezintă venitul disponibil după deducerea impozitelor şi a contribuţiilor obligatorii şi include, de asemenea, beneficiile acordate de stat. Studiul indică nivelurile puterii de cumpărare pe persoană şi pe an, în euro şi ca indice. Puterea de cumpărare NIQ se bazează pe venitul nominal disponibil al populaţiei, ceea ce înseamnă că valorile nu sunt ajustate la inflaţie. Calculele sunt realizate pe baza veniturilor şi câştigurilor raportate, a statisticilor privind beneficiile acordate de stat, precum şi a prognozelor economice furnizate de institute de cercetare economică.

Consumatorii utilizează puterea lor de cumpărare pentru a acoperi cheltuieli precum cele pentru alimente, locuinţă, servicii, energie, pensii private şi asigurări, dar şi alte categorii de cheltuieli, precum vacanţele, mobilitatea şi achiziţiile de bunuri de consum.