Pe măsură ce se apropie sezonul estival, anomaliile periodice de pe piaţa energiei electrice primesc o a­ten­ţie tot mai mare an de an. Acestea nu numai că reflectă particularităţile pieţei, dar evidenţiază şi provocări sistemice mai profunde care afec­tea­ză atât stabilitatea, cât şi flexibilitatea sistemului energetic. În acest context, Adam Zsiros, analist la Institutul de Strategie Energetică, a examinat pro­vocările tehnice, de reglementare şi structurale cu care se confruntă siste­mul energetic european în prezent.

Cei doi factori importanţi ai eco­logizării sectorului energiei electrice sunt creşterea exploatării energiei so­lare şi a celei eoliene. Cu toate aces­tea, analizând provocările care vor a­părea, se poate concluziona că extin­derea continuă a centralelor electrice regenerabile face ca furnizarea de energie electrică să depindă din ce în ce mai mult de condiţiile meteoro­lo­gice, iar prin urmare numărul ano­ma­liilor periodice ale pieţei creşte rapid, scrie Adam Zsiros într-o opinie publicată de Portfolio.

Există adesea o ofertă excesivă în timpul zilei şi o cerere excesivă seara. Drept urmare, în 2024 preţurile elec­tricităţii au scăzut în teritoriu negativ timp de câteva sute de ore în cea mai mare parte a Europei, iar numărul de ore cu preţuri ale electricităţii de peste 250 euro/MWh a crescut de asemenea semnificativ.

Egalizarea preţurilor este împie­dicată de deficitul de capacităţi trans­fron­taliere, formând astfel ocazional un aşa-numit „zid al preţurilor“ în Europa, potrivit lui Zsiros.

Anomaliile de piaţă analizate evi­denţiază faptul că dinamica actu­ală a pieţei electricităţii necesită o re­gândire a reglementărilor. Deşi miş­că­rile extreme ale preţurilor sunt o­ca­zio­nale, efectele acestora se resimt clar pe piaţă. Preţurile medii ale elec­trici­tăţii au crescut de la 30-50 euro/MWh în ultimii ani la aproximativ 70-100 euro/ MWh. Cele mai mari victime ale pre­ţurilor ne­gative se află în sectorul vân­ză­rilor, în timp ce povara preţu­rilor excepţional de mari este supor­tată în principal de utilizator.

Pentru a realiza un sistem ener­getic mai sustenabil şi mai echilibrat pe termen lung, pot fi necesare atât soluţii tehnice, cât şi economice pen­tru a face faţă situaţiilor extreme, potrivit analistului.

Printre posibilele răspunsuri la provocările reprezentate de preţurile negative ale electricităţii se numără reglementarea producţiei surselor regenerabile de energie, limitarea periodică a acestora şi eliminarea stabilirii preţurilor individuale.

Alte posibile stimulente includ extinderea capacităţilor de stocare şi gestionarea consumului.

Întrucât centralele electrice regenerabile le-au înlocuit pe cele tradiţionale la producţia de zi, acestea din urmă sunt obligate să producă în perioada de vârf de seară, cu costuri mult mai mari. Acest lucru duce la preţuri extrem de ridicate la energie. Această nouă dinamică a pieţei în furnizarea de energie reprezintă o provocare deosebită pentru participanţii la piaţa energiei, care trebuie să se adapteze la creşteri periodice ale preţurilor, cât şi pentru operatorii de sistem, care trebuie să asigure o aprovizionare cu energie echilibrată şi stabilă.

Piaţa poate gestiona în mod organic preţurile excepţional de ridicate la energie în două moduri: prin reducerea cererii de vârf şi prin creşterea ofertei.

O interconectare corespunzătoare a pieţelor europene de energie electrică ar duce la egalizarea preţurilor, scrie Adam Zsiros. Cu toate acestea, arată el, deficitul de capacităţi transfrontaliere şi al anumitor elemente de reţea împiedică schimbul eficient de energie între pieţe. Acest lucru obstrucţionează funcţionarea eficientă a pieţei unice europene.

Totuşi, subliniază analistul, comerţul transfrontalier nu este potrivit pentru eliminarea preţurilor extreme dacă acestea afectează mai multe ţări în acelaşi timp.

Un „zid de preţuri“ apare atunci când există o diferenţă semnificativă de preţ între diferite regiuni ale continentului. Acest lucru este valabil mai ales între ţările din Europa centrală şi de sud-est şi ţările din Europa de vest: preţurile sunt semnificativ mai mici pe partea vestică a „zidului“, în timp ce pe partea estică acestea pot fi de două, trei ori mai mari. Principalele motive pentru apariţia unui zid de preţuri sunt deficitul de capacităţi ale reţelelor transfrontaliere şi condiţiile diferite de funcţionare a pieţei între regiuni.

Cheia eliminării blocajelor de preţ constă în extinderea elementelor critice ale reţelei acolo unde apar blocaje în infrastructura de transport şi în dezvoltarea infrastructurii reţelei. Regiunile balcanice şi est-europene pot fi de obicei conectate la partea vest-europeană a reţelei prin intermediul Ungariei, astfel încât eliminarea blocajelor poate fi, de asemenea, în interesul economic al unor actori de pe piaţa sud-est europeană.

Pe lâng extinderea reţelei, utilizarea tehnologiilor de stocare a energiei poate juca de asemenea un rol semnificativ în îmbunătăţirea echilibrului pieţei.

Concluzionând, opţiunile de soluţii la nivel de sistem din partea ofertei includ extinderea unităţilor de producţie a energiei existente sau instalarea unora noi. Opţiunile de soluţii pe partea cererii includ stimularea consumului în anumite perioade. În plus, dezvoltarea elementelor critice de reţea ar contribui la egalizarea preţurilor şi astfel la evitarea formării unui zid al preţurilor.