Nu scriu opinii in ZF pentru că sunt CEO Terapia, pentru că am fost consilier onorific a lui Marcel Ciolacu, pentru că sunt consilier onorific a lui Ilie Bolojan, sau pentru că port cine ştie ce alte titluri. Scriu pentru că sunt sau nu de acord cu politicile publice şi buna guvernare ale unora sau altora dintre liderii politici. Toţi oamenii de afaceri ar trebui să scrie opinii pentru a exprima un punct de vedere, fără subiectivism, fără patimă, fără să prioritizeze sau victimizeze sectorul economic căruia îi aparţine şi, mai ales, fără să sărute inelul cuiva.

Şi, pentru că scriu opinii în care sunt sau nu de acord cu politicile publice şi buna guvernare ale unora sau altora dintre liderii politici, primesc ”instalaţii frigorifice de carne”, vorba lui Dominic Fritz, recompusă într-o exprimare de jargon urban.

Am primit un ”shot rece de carne” când am spus că o bursa, două burse, trei burse, un milion de burse, nu au servit sistemului de educaţie din România.

Am primit ”frigidere de carne” de fiecare dată în ultimii 10 ani când am vorbit despre stimulente, burse, indexări, sporuri, ajutoare, bonusuri, vouchere şi alte astfel de pomeni date fără noimă în stânga şi în dreapta, fără o analiză de impact şi pe criterii clientelare, când am îndrăznit să spun că sistemele publice sunt ţinute captive de oligarhi care basculează resurse către sistemele private, când am vorbit despre închiderea companiilor de stat neprofitabile

Am primit ”camere frigorifice de carne” când am vorbit despre evaziunea fiscală şi munca la negru care ar putea fi oprite, în lipsa digitalizării, prin denunţarea evazioniştilor şi limitarea cash-ului, când am salutat ”ordonanţele-trenuleţ”, când am vorbit despre scutiri, facilitaţi, ajutoare, amnistii şi alte pomeni date către anumite sectoare din mediul de afaceri privat, fără o analiză de impact şi pe criterii clientelare, când am vorbit despre lipsa de creştere economică pentru că nu este creştere economică consumul de importuri, imobiliare şi divertisment.

Am primit ”TIR-uri de carne” de fiecare dată când vorbeam despre dezindustrializare, când vorbeam despre fabrici, uzine şi combinate puse la pământ, când vorbeam despre nomenclaturişti care construiau în locul lor cartiere cu apartamente, clădiri cu birouri şi mall-uri cu importuri.

Am să primesc acum ”avioane cargo frigorifice de carne” când am să spun că România are nevoie de o resetare brutală pentru a-şi reveni la realitate.

Daca nu o facem acum, când nu suntem in an electoral, când s-o mai facem?