Vicepremierul României, Oana Gheorghiu, a scris duminică, într-o postare pe Facebook, despre situaţia companiei Petrotrans SA, pe care o consideră un punct principal al blocajelor administrative şi al deciziilor întârziate din sistemul public.

Gheorghiu a declarat că statul român continuă să plătească pentru o infrastructură care, în realitate, nu mai există de ani buni. Ea a punctat faptul că Petrotrans SA nu a fost niciodată listată la bursă şi a rămas complet în proprietatea statului, fără transparenţă şi fără control extern.

„Petrotrans SA: o companie care nu a fost niciodată listată la bursă, care a rămas mereu complet în mâinile statului. Ferită de piaţă, ferită de transparenţă, ferită de orice control extern”, a scris vicepremierul.

Oana Gheorghiu a descris apoi o situaţie în tot acest context, mai exact faptul că statul plăteşte anual aproape 28.000 de euro pentru o conductă care nu mai transportă nimic de aproximativ două decenii şi care, în mare parte, a fost furată.

„Există o conductă sub pământul României. Nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani. Hoţii au demontat-o bucată cu bucată. Şi totuşi, în fiecare an, statul român plăteşte 27.960 de euro proprietarilor terenului de sub ea.

De ce? Pentru că nimeni nu a semnat o hârtie ca să o radieze definitiv din inventarul domeniului public. Nu, nu e ficţiune. E România de astăzi”, a explicat Gheorghiu.

Ea a trecut în revistă şi istoricul companiei şi al infrastructurii, de la reorganizarea din anii ’90 până la falimentul declarat şi blocajele ulterioare. Vicepremierul susţine că deciziile administrative greşite au permis degradarea reţelei.

„Vorbim de o reţea care număra la un moment dat 1.800 kilometri de conducte magistrale pentru transportul produselor petroliere. Infrastructură construită în decenii, cu valoare strategică reală”, a precizat vicepremierul.

Ea a precizat care sunt momentele principale din evoluţia companiei.

„Anul 1996: Guvernul desfiinţează entitatea care opera conductele şi o absoarbe în Petrom. Însă uită să o scoată din lista privatizărilor în masă. Pe RASDAQ se tranzacţionează acţiunile unei companii inexistente. Oameni reali cumpără şi vând titluri la o entitate fără ştampilă, fără manager, fără existenţă juridică. Nimeni nu răspunde.”

„Anul 2000: O patrulă de jandarmi descoperă prima reţea de furt din conducte. Preferă tăcerea în schimbul mitei. Afacerea continuă.”

„Anul 2001: Intră în schemă un echipaj al Secţiei 5 de Poliţie Bucureşti. Dintr-un furt cu bidonul devine o industrie organizată.”

„Anul 2004: Hoţii montează o instalaţie de 250 de metri pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a alimenta barje. Numai în acel an: peste 100.000 de tone furate. Pagubă estimată: peste 80 de milioane de euro. Statul, prin forţele sale de ordine, ajută la jefuirea unei companii a statului.”

„Anul 2005: O ordonanţă a guvernului reorganizează sectorul. Petrotrans SA e desemnat operator licenţiat, dar concesiunea nu îi este atribuită. Fără concesiune, Petrotrans SA nu poate opera. Mai mult, e obligată să cedeze o parte din patrimoniul propriu către o altă companie de stat, fără nicio compensaţie.”

„August 2005: Activitatea Petrotrans SA încetează. Nu din cauza pieţei şi nu din cauza managementului, ci din cauza unei decizii administrative care nu a mai venit niciodată.”

„Anul 2007: Faliment: niciun angajat, reţeaua distrusă fizic, stocul de produse nevandabil.”

Vicepremierul Oana Gheorghiu a mai precizat că firma Petrotrans SA a dispărut în mai multe etape, dar continuă să existe doar pe hârtie.

„Până în prezent, Petrotrans SA a murit de trei ori: în 2005 când statul i-a retras operarea fără compensaţie; în 2007 când a intrat în faliment; şi în 2019 când lichidarea a fost blocată din interior.
În fapt, ea nu mai există din 2005. În acte, ea încă există în 2026.”