James Simons, un matematician de 69 de ani plasat in capul listei, a castigat 1,7 mld. dolari. Pe pozitia a treia, Edward Lampert, investitorul care detine o bucata buna din Sears, a castigat 1,3 mld. dolari care, daca lasi la o parte taxele, i-ar fi permis sa cumpere intreaga productie a economiei din Sierra Leone. Adica vorbim de bani seriosi.

Motivul pentru care fondurile de hedging (cele care opereaza prin speculatii cu grad de risc ridicat) sunt masini de facut bani este sistemul lor de taxare. Un fond obisnuit ia un comision de management de 2%, ceea ce inseamna ca pastreaza doi centi din fiecare dolar pe care il are de administrat, indiferent de performantele pe care le obtine. Fondurile mutuale, in medie, taxeaza cu cate 1%. Pe deasupra taxelor de administrare, fondurile de hedging isi iau o halca serioasa - cel putin 20% - din orice profit care depaseste un anumit plafon, dinainte negociat. Asa ca intr-un an bun, un fond face gramezi uimitoare de bani, iar intr-un an prost, managerii fondului tot reusesc sa se descurce foarte bine.

Noua lista de la Alpha insiruie cele mai mari 100 de firme din lume care opereaza fonduri de hedging; ca sa ajunga pe lista, o firma trebuie sa aiba in administrare aproape 5 mld. dolari. Un calcul simplu ne arata de ce-i o afacere asa de buna: 2% din 5 mld. dolari inseamna 100 mil. dolari si managerul unui asemenea fond ia atatia bani in fiecare an.

Anul trecut a fost unul cu adevarat greu pentru fondurile de hedging. La inceput, menirea unui fond de hedging era sa faca profit chiar si cand bursa se prabusea, facand un numar rezonabil de pariuri in contra tendintei de pe piata. Fireste, asta inseamna ca e mai greu sa tii pasul cu o bursa care creste in ansamblu. Anul trecut, indicele Standard & Poor’s 500 a crescut cu 14%, in vreme ce un fond de hedging obisnuit a adus profituri nete de aproape 13%, potrivit Hedge Fund Research din Chicago.

Dar barbatii - si sunt toti barbati - care apar pe lista Alpha a celor mai mari castigatori nu sunt manageri de fonduri obisnuite. Ei administreaza cele mai mari fonduri din lume, cele care castiga competitia darwiniana pentru capital, si multe dintre ele nu au nicio problema in a depasi cresterea pietei. Unul dintre fondurile de la firma lui Simons, Renaissance Technologies, a avut profituri de 21% anul trecut.  Celalalt a avut profit de 44% dupa scaderea taxelor. Si Simons, care se bazeaza pe un set de algoritmi fantastic de complex, nu taxeaza in stilul "2 cu 20" - 2% din active si 20% din castigurile peste tinta stabilita, cum se taxeaza in mod obisnuit in aceasta industrie. El taxeaza "5 cu 44" - 5% comision de management si 44% din profituri - si cu toate acestea, investitorii lui o duc foarte bine de mai bine de 20 de ani.

Nu gasesti, totusi, pe nimeni care sa-ti aduca profituri la fel de mari precum cei mai buni manageri de fonduri de hedging, la un pret mai mic. Daca nu-ti convine, nu esti obligat sa-i dai banii. (Si chiar daca iti convine, probabil ca nici n-or sa-ti ia banii chiar tie. Reversul avantajului de a fi foarte putin reglementate de legi e ca fondurile de hedging sunt deschise numai pentru investitorii bogati si pentru institutiile mari.) Gratie performantei lor incredibile, cele mai mari fonduri s-au facut mult mai mari in ultimii ani. Cei mai mari 100 de manageri de fonduri din lume aveau in administrare la sfarsitul anului trecut 1 trilion de dolari sau 69% din totalul activelor administrate de fondurile de hedging, potrivit revistei Alpha. La sfarsitul lui 2003, firmele din top 100 aveau mai putin de 500 de miliarde sau 54% din totalul investitiilor facute de fondurile de hedging.

Dar e o ironie in spatele acestui aflux de bani. El nu garanteaza ca in urmatorii ani castigurile aduse de fondurile de hedging vor avea acelasi raport ca acum cu performanta. Sutele de milioane de dolari care au intrat masiv in fondurile de hedging le-au ingreunat managerilor de fonduri misiunea de a gasi pe piata plasamente in active cu adevarat subevaluate. Lumea e invadata de bani. Tot acel capital, bineinteles, se traduce in comisioane de management tot mai mari, indiferent de performanta unui fond. Principalul fond de hedging de la Goldman Sachs a pierdut 6% anul trecut, dar tot a strans o suma frumusica din comisioane. Bridgewater Associates a avut un profit net de mai putin de 4% in fiecare din ultimii doi ani. Cu toate acestea, Raymond Dalio, fondatorul fondului, a reusit totusi sa castige 350 de milioane de dolari in 2006.

"Cand avem un an prost, in general e vorba de un an in care nu crestem", mi-a spus Parag Shah, un executiv din cadrul Bridgewater. "Si cand avem un an bun, avem de fapt un an formidabil."

Goldman si Bridgewater s-ar putea sa-si revina, dar combinatia dintre niste plati extraordinare si o performanta deloc iesita din comun va aparea tot mai des in urmatorii ani. In afara performerilor de pe lista Alpha, aceasta a devenit deja o norma. Din 2000, un fond de hedging obisnuit nu s-a descurcat, lasand la o parte comisioanele, mai bine decat piata in ansamblul ei, potrivit unui studiu facut de David Hsieh de la Universitatea Duke. Totusi, chiar si managerii mediocri, dupa unul sau doi ani norocosi, sunt capabili sa atraga gramezi de bani si sa taxeze dupa metoda "2 cu 20".

Asa ca, pana la urma, oare isi merita banii managerii de fond de astazi? Sigur ca da, dar numai daca aduc performante asemanatoare cu cele ale lui Simons, si foarte putini vor reusi sa faca asta in anii care urmeaza. Si este  extrem de dificil sa stii dinainte cine vor fi vedetele pe mai departe.

In toate domeniile, oamenii tind sa creada ca trecutul este un indiciu mult mai bun pentru viitor decat este el cu adevarat. De aceea, sportivii obisnuiti ajung sa semneze contracte uriase bazate pe un singur sezon. Si de asta si foarte multi investitori fug dupa profituri. Geniul managerilor de fonduri de hedging din lumea intreaga nu tine doar de felul cum investesc banii pe care-i au la dispozitie, ci si de modul cum au reusit sa ridice o industrie care exploateaza o trasatura omeneasca eterna.

Traducere si adaptare: Mihai Mitrica