Suzy Batiz este CEO-ul unei companii cu venituri de peste 300 de milioane de dolari şi mai mult de 50 de angajaţi - compania producătoare de odorizante de baie Poo-Pourri. Ea s-a născut în Arkansas, unde a dat curs ideilor ei antreprenoriale încă de la 16 ani, în pofida eforturilor mamei sale de a le înăbuşi. 

 

La doar 20 de ani, a ieşit dintr-o căsătorie abuzivă şi a experimentat primul faliment. Şi-a revenit şi a început un alt business, apoi altul, şi tot aşa. După criză, a rămas fără casă şi maşini. Ideea Poo-Pourri a venit dintr-o necesitate: mirosurile neplăcute lăsate în baie de noul său soţ. A descoperit astfel un odorizant pe bază de ulei, care dacă este folosit ca spray, uleiurile din componenţa acestuia pot capta mirosurile neplăcute. 

 

Într-un interviu acordat Forbes, ea a declarat că cel mai riscant lucru pe care l-a făcut a fost să nu vândă compania şi să nu accepte alţi investitori. ”Mi s-au oferit milioane de dolari pentru compania mea şi am spus nu.” Ea spune că cel mai mare eşec din viaţa sa s-a dovedit a fi şi cea mai mare binecuvântare: în 2000, era pe punctul de a câştiga primii bani dintr-un site pe care îl lansase. Acesta avea ca scop stabilirea unei potriviri între cultura unei persoane cu cea căutată pentru anumiţi angajaţi.

 

Acest lucru se întâmpla în urmă cu mai bine de 15 ani, când oamenii nu vorbeau atât de mult despre cultura organizaţională. Site-ul s-a prăbuşit, iar ea a pierdut totul. ”A trebuit efectiv să-mi adun toate lucrurile din Range Rover înainte ca acesta să-mi fie confiscat. Am pierdut totul”. Se gândea atunci: ”Sunt o persoană oribilă. Nu ştiu nimic despre business, nu ar trebui să fiu un antreprenor.” După doi ani sabatici, a început o călătorie personală: ”Am realizat că încercam mereu să fac lucrurile aşa cum trebuie făcute, în loc să fiu autentică şi sinceră cu mine însămi, aşteptând să-mi vine o idee şi crescând apoi ideea respectivă.” După ce, timp de doi ani, nu a avut niciun proiect în business, i-a venit ideea Poo-Pourri, afacere pe care o descrie drept ”o poveste de dragoste de 10 ani.”