Ulterior, costurile de finanţare pentru Italia chiar au crescut (randamentul obligaţiunilor pe 10 ani a trecut de 6%), jocurile de cuvinte despre ieşirea Greciei din zona euro (Grexit) s-au extins şi asupra Italiei (Quitaly), iar premierul italian Mario Monti a ieşit furios să dezmintă că ţara lui are nevoie de ajutor.

Dincolo de declaraţia lui Fekter însă, creşterea costurilor de finanţare pentru Italia reflectă intenţia pieţelor de a forţa din partea BCE o nouă rundă de injecţie de lichiditate ieftină pentru bănci (relaxare monetară), după cea din februarie, care a calmat pieţele aproximativ până în luna aprilie.

Banca Centrală Europeană a derulat în decembrie şi februarie două runde de creditare ieftină pentru bănci (LTRO - long term refinancing operations), în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Cele două runde de LTRO au avut darul să liniştească apele pe pieţele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-şi amelioreze bilanţul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deţinerile lor de obligaţiuni suverane, ceea ce a îmbunătăţit întrucâtva randamentele acestora.