Italia încearcă să folosească cele aproape 194 de miliarde de euro primite prin fondul european post-pandemie pentru a relansa economia, însă rezultatele de până acum alimentează tot mai multe semne de întrebare privind eficienţa programului, raportează Financial Times.

Planul finanţat de Uniunea Europeană era prezentat drept o oportunitate „unică într-o generaţie” pentru modernizarea ţării, de la construirea de creşe şi digitalizarea administraţiei până la reformarea justiţiei şi modernizarea infrastructurii feroviare.

Cu toate acestea, pe măsură ce termenul-limită pentru utilizarea banilor se apropie, economia italiană continuă să crească lent, iar criticii spun că reformele structurale promise au produs prea puţine rezultate.

Economistul Tito Boeri, fost preşedinte al sistemului italian de securitate socială şi coautor al cărţii „The Big Binge”, susţine că Italia s-a ales în principal cu datorii mai mari şi cu progrese limitate în materie de reforme reale.

„Nu spun că toţi banii au fost risipiţi, dar nu am îmbunătăţit potenţialul de creştere al economiei. Iar pentru o ţară deja foarte îndatorată, aceasta este o problemă majoră”, afirmă Boeri.

Italia este principalul beneficiar al fondului european de redresare şi rezilienţă, creat în 2021 pentru relansarea economiilor afectate de pandemia Covid-19.

Planul iniţial, aprobat în perioada fostului premier Mario Draghi, prevedea investiţii şi reforme menite să rezolve probleme cronice ale economiei italiene, precum birocraţia excesivă, justiţia lentă şi participarea redusă a tinerilor şi femeilor pe piaţa muncii.

Însă programul a fost modificat de şase ori, pe fondul dificultăţilor întâmpinate de Roma în atingerea obiectivelor asumate şi al creşterii costurilor generate de războiul din Ucraina şi inflaţia energetică.

Potrivit lui Stefano Firpo, aproximativ 70% dintre obiective au fost schimbate după venirea la putere a premierului Giorgia Meloni în 2022.

Criticii susţin că multe proiecte au devenit neclare sau au fost diluate pentru a permite guvernului să bifeze mai uşor ţintele convenite cu Bruxelles-ul.

Profesorul de economie Marco Leonardi afirmă că Comisia Europeană a fost surprinzător de permisivă cu solicitările repetate ale Italiei de a modifica programul.

Oficialii europeni resping însă criticile şi susţin că schimbările nu reprezintă o reducere a ambiţiilor, ci o adaptare a strategiei.

Până în prezent, Italia a primit 166 de miliarde de euro din cele 194 miliarde disponibile, însă la finalul lui 2025 cheltuise doar aproximativ 57% din suma totală alocată.

În paralel, performanţa economică a ţării rămâne modestă: economia italiană a crescut cu doar 0,5% în 2025, una dintre cele mai slabe evoluţii din Europa.

În acelaşi timp, raportul datorie/PIB a urcat la peste 137%, iar Italia este pe cale să depăşească Grecia şi să devină cea mai îndatorată economie din Uniunea Europeană.

Criticii programului spun că multe investiţii au fost fragmentate şi risipite în proiecte de utilitate discutabilă, precum stadioane, hipodromuri sau adăposturi pentru animale alimentate cu energie solară.

Guvernul Meloni şi Bruxelles-ul au convenit recent asupra unei soluţii care va permite Italiei să continue anumite investiţii şi după 2026, prin transferarea unei părţi din fonduri către mecanisme speciale de finanţare.

Economista Veronica De Romanis consideră că programul a avut totuşi un efect pozitiv asupra economiei, însă mult sub aşteptările iniţiale.

„Dacă injectezi bani într-o economie, vei avea un impact. Întrebarea este dacă acel impact va fi unul durabil”, afirmă aceasta.