Teheranul a inclus în planul său de pace pentru încheierea conflictului cu Statele Unite şi Israel un mecanism prin care, împreună cu Omanul, ar putea percepe taxe pentru navele care traversează strâmtoarea. Potrivit unui oficial regional citat de Associated Press, „banii ar urma să fie folosiţi de Iran pentru reconstrucţie”.

În acelaşi timp, redeschiderea rutei ar avea un impact imediat asupra pieţelor: aproximativ 20% din petrolul mondial tranzitează această zonă, iar blocajele din ultimele săptămâni au dus la creşteri puternice de preţuri la energie şi îngrăşăminte.

Experţii spun însă că introducerea unor taxe ar încălca un principiu fundamental consacrat de Convenţia ONU privind dreptul mării: marea nu aparţine niciunui stat. Articolul 17 al convenţiei garantează dreptul de „trecere inofensivă” pentru navele care nu ameninţă statele de coastă.

„Libertatea de navigaţie a fost întotdeauna recunoscută, inclusiv în mod specific în strâmtorile internaţionale”, a explicat Philippe Delebecque, profesor de drept maritim la Universitatea Sorbona. El a avertizat că acceptarea taxelor ar crea un precedent periculos, care ar putea fi extins şi la alte puncte strategice din lume.

Criticii propunerii spun că măsura ar consolida controlul Iranului asupra strâmtorii şi ar genera venituri importante pentru Corpul Gardienilor Revoluţiei Islamice, structura militară implicată în programul de rachete balistice şi în reprimarea opoziţiei interne.

În paralel, există indicii că Iranul a început deja să aplice un sistem informal de control asupra navelor. Potrivit analiştilor din transporturi, unele petroliere au fost obligate să îşi modifice ruta şi să transmită informaţii detaliate despre echipaj şi încărcătură, iar cel puţin două nave ar fi plătit echivalentul a aproximativ 2 milioane de dolari pentru a-şi putea continua tranzitul.

Preşedintele american Donald Trump a făcut din redeschiderea strâmtorii o prioritate, însă Casa Albă se opune introducerii taxelor. Analiştii spun că şi marile state producătoare de petrol din Golf resping ideea. Arabia Saudită a cerut menţinerea rutei deschise „fără restricţii”, în condiţiile în care ţările din regiune au fost nevoite să-şi reducă producţia din lipsa unor alternative viabile de transport.

Introducerea unor taxe în Strâmtoarea Ormuz ar putea crea un precedent cu efecte globale, avertizează experţii în drept maritim. „Un astfel de mecanism ar putea determina alte state să restricţioneze circulaţia în strâmtori strategice”, a spus Julien Raynaut, preşedintele Asociaţiei Franceze de Drept Maritim. El a dat exemplul Strâmtorii Taiwan, unde China ar putea invoca un astfel de precedent pentru a limita tranzitul navelor.

Deşi propunerea Iranului ar putea părea o nouă presiune asupra pieţei energetice, economiştii spun că impactul direct asupra consumatorilor ar fi limitat. „Povara nu cade asupra consumatorilor globali, ci în principal asupra statelor din Golf care exportă petrol prin această rută”, arată o analiză a unui grup de experţi economici din Bruxelles.

În acest context, costurile suplimentare ar fi absorbite în mare parte de producători şi nu s-ar transfera integral către consumatori, în timp ce redeschiderea completă a strâmtorii ar avea un efect mult mai puternic asupra pieţei: ar readuce rapid pe piaţă volume mari de petrol şi ar reduce presiunile asupra preţurilor.