Utilizarea instrumentelor de inteligenţă artificială de către armata americană pentru gândirea atacurilor asupra Iranului anunţă intrarea răz­bo­iului într-o nouă eră, a bombarda­mentelor mai rapide decât „viteza gândirii“, spun experţii. Este un curs normal, având în vedere că SUA sunt liderul mondial la dezvoltarea AI.

Modelul de inteligenţă artificială al Anthropic, Claude, ar fi fost folosit de armata americană în bombarda­mentele intense şi de precizie, deoa­rece tehnologia „scurtează lanţul distrugerii“ - adică procesul care se întinde de la identificarea ţintei până la aprobarea legală şi lansarea atacului.

Însă nici Iranul nu este străin de inteligenţa electronică. La începutul lunii februarie a acestui an, adică cu puţin timp înainte de izbucnirea răz­boiului, Teheranul a lansat un asis­tent naţional de inteligenţă artificială pentru a accelera cercetarea ştiinţifică.

Noua platformă îşi propunea să eficientizeze analiza datelor, scrierea academică şi accesul la instrumente avansate de calcul. Era doar un pas important dintr-o călătorie la capătul căreia Iranul ar fi trebuit să devină o Mecca a AI în Orientul Mijlociu.

În februarie 2025, Iranul a pro­pus parteneriate în domeniul inteli­genţei artificiale cu statele din Golful Persic, valorificându-şi exper­tiza alături de investiţiile şi infrastructura regională.

La 15 martie 2025, autorităţile ira­niene au dezvăluit un prototip al plat­formei sale naţionale de inteli­genţă artificială, o versiune stabilă fi­ind aşteptată în decurs de un an. Gu­ver­nul iranian alocase atunci 115 mi­lioane de dolari pentru cercetarea în domeniul inteligenţei artificiale. Aceste lucruri au fost remarcate de Israel, acum una din ţările atacatoare.

Iranul a intrat în cursa globală a inteligenţei artificiale cu o urgenţă izbitoare, considerând tehnologia nu doar o prioritate ştiinţifică sau econo­mică, ci şi o sursă de putere naţio­nală, de control intern şi un avantaj viitor împotriva rivalilor precum Israelul şi Statele Unite, scria la sfârşitul anului trecut ziarul Times of Israel.

În ciuda sancţiunilor şi a presiunilor economice profunde, înalţii oficiali şi organismele de securitate din Iran descriau din ce în ce mai mult AI ca un domeniu pe care ţara trebuie să îl stăpânească singură, fără a depinde de platformele occidentale, care ar putea într-o zi să restricţioneze accesul. Instituţiile guvernamentale, academice şi militare lucrau în mod coordonat pentru a construi capacităţi interne de AI, a dezvolta platforme naţionale şi, în cele din urmă, a integra AI în sistemele cibernetice şi militare ale Iranului, inclusiv în capacităţile ofensive.

La nivel politic, liderul suprem Ali Khamenei (lichidat în primele atacuri americane şi israeliene) a făcut din dezvoltarea AI o directivă strategică personală. Din 2024, el a avertizat că un organism internaţional - similar regimului de supraveghere nucleară - ar putea restricţiona în cele din urmă accesul Iranului la AI avansată. Prin urmare, Iranul, susţinea el, trebuie să-şi construiască capacităţi suverane şi să evite să rămână un simplu „consumator“ de sisteme străine. Preşedintele Masoud Pezeshkian a reiterat această abordare, solicitând legislaţie şi un plan naţional de inteligenţă artificială care să unească organismele de cercetare, ministerele şi legiuitorii.

O reţea largă de înalţi oficiali a întărit acest mesaj. Fostul vicepreşedinte Mohammad Mokhber a îndemnat la investiţii în educaţie în domeniul inteligenţei artificiale, formarea tinerilor şi infrastructură pentru „companii bazată pe cunoaştere“. Academicienii afiliaţi regimului au legat în mod explicit cercetarea AI de strategia militară, argumentând că inteligenţa artificială ar putea accelera dramatic procesul decizional pe câmpul de luptă.

Comandanţii militari au mers chiar mai departe. Fostul comandant al gărzilor revoluţionare, Hossein Salami, a descris AI ca fiind esenţială pentru ţintirea de precizie, inclusiv în războiul naval. Marina militară a spus că integrează AI în sistemele de rachete şi aviaţie, iar Forţele Terestre ale Armatei au refuzat de la un timp să achiziţioneze echipamente care nu sunt „inteligente“. Pentru sistemul de securitate al Iranului, AI nu era doar o revoluţie tehnologică, ci şi una militară pe care ţara nu îşi poate permite să o rateze.