Germania se află pe cale să atingă, până la finalul acestui deceniu, un buget al apărării comparabil cu totalul combinat al Franţa şi Regatul Unit, o schimbare majoră în echilibrul militar european, fără precedent de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, scrie Delfineo.

După relaxarea regulilor constituţionale privind datoria publică, Berlinul intenţionează să aloce aproximativ 779 de miliarde de euro pentru apărare în perioada 2026–2030, mai mult decât dublu faţă de cheltuielile din ultimii cinci ani.

Până în 2030, Germania ar urma să depăşească pragul de 3,5% din PIB stabilit de NATO pentru cheltuielile militare, cu cinci ani înainte de termenul-limită din 2035. Bugetul anual ar putea ajunge la aproape 190 de miliarde de euro.

Cancelarul Friedrich Merz a justificat această creştere prin necesitatea de a răspunde ameninţărilor generate de Rusia, retragerii parţiale a angajamentului american şi războiului din Ucraina. El a promis că Bundeswehr va redeveni „cea mai mare armată convenţională din Europa”.

În comparaţie, Franţa cheltuie aproximativ 55 de miliarde de euro anual pentru apărare, incluzând forţele nucleare, submarinele şi aviaţia militară.

Cu toate acestea, analiza Kiel Institute arată că aproximativ 80% din bugetul german planificat este destinat capacităţilor militare tradiţionale, în timp ce tehnologiile de nouă generaţie reprezintă doar 5% din investiţii.

Această strategie generează tensiuni între Berlin şi Paris. Franţa se teme că Germania va favoriza achiziţiile din SUA, precum avioanele F-35 şi sistemele de apărare Patriot, şi va susţine companiile naţionale, cum ar fi Rheinmetall, în detrimentul industriei europene.

Programul franco-german pentru dezvoltarea unui avion de luptă de nouă generaţie (FCAS) este în dificultate, pe fondul disputelor cu Dassault Aviation. În paralel, Germania intenţionează să investească aproximativ 35 de miliarde de euro în propriul sistem de sateliţi militari, intrând în competiţie directă cu iniţiativele la nivelul Uniunii Europene.

Pe plan intern, opinia publică este divizată: aproximativ 75% dintre germani susţin creşterea bugetului apărării, însă 61% se opun ideii ca Germania să îşi asume un rol militar dominant în Europa.

Din perspectivă economică, acest program masiv de investiţii reprezintă un punct de referinţă pentru industria de apărare europeană. Principalii beneficiari pe termen scurt sunt companiile consacrate, precum Rheinmetall, Hensoldt sau KNDS, în timp ce concurenţii europeni riscă să piardă teren într-un context dominat de achiziţii naţionale şi contracte cu furnizori americani.