Europa vorbeşte tot mai des despre competitivitate, productivitate şi viitorul muncii. Dar un element esenţial pentru toate acestea, accesul la locuire, a devenit pentru o generaţie întreagă un lux aproape inaccesibil. Aceasta este concluzia celui mai recent episod al Eurofound Talks cu Marie Hyland, unul dintre autorii principali ai raportului Foundational challenges: The housing struggles of Europe’s youth. Tema centrală este o piaţă imobiliară care a scăpat de sub control şi care îi lasă pe tineri la dinafară.

Din 2010 până în prezent, preţurile proprietăţilor în Uniunea Europeană au crescut cu peste 55%, iar chiriile au urmat o traiectorie similară. În mai multe state membre, costul achiziţiei unei locuinţe s-a triplat.

Pentru tineri, ecuaţia este simplă şi brutală: venituri stagnante versus costuri imobiliare explozive. În special pe segmentul închirierilor, accesibilitatea a devenit aproape un concept teoretic.

Datele de la Eurofound arată că în ţări precum Bulgaria, Irlanda, Polonia, Portugalia şi Spania chiria pentru un apartament standard cu două camere poate consuma peste 80% din salariul median al unui tânăr. În zonele de coastă din Spania şi Portugalia, procentul sare frecvent peste 100%, ceea ce înseamnă, practic, că un venit nu mai este suficient pentru a susţine o locuinţă modestă.

Pe lângă dezechilibrul dintre cerere şi ofertă, fenomenul închirierilor pe termen scurt a redus şi mai mult stocul disponibil pentru rezidenţi permanenţi. În multe oraşe turistice, apartamentele au migrat din piaţa clasică a chiriilor către platforme dedicate turismului, împingând preţurile şi mai sus. Efectul este dublu: ofertă mai mică şi presiune suplimentară pe chirii.

Impactul nu este doar financiar, ci este social şi demografic. Vârsta la care tinerii părăsesc locuinţa părinţilor este în creştere în aproape toată Europa. În Irlanda, ponderea celor între 25 şi 34 de ani care locuiesc cu părinţii a crescut de la 23% la 40% în doar cinci ani.

Ce poate face Europa? Un semnal important este numirea, la nivelul Comisia Europeană, a primului comisar dedicat Energiei şi Locuirii – o recunoaştere instituţională a faptului că problema a depăşit nivelul naţional.