Căpitanii navelor care transportă petrol şi gaze prin Strâmtoarea Ormuz traversează zona noaptea, cu luminile stinse, fără telefoane şi cu un singur radar în funcţiune, orientându-se după faruri şi repere de pe coastă, într-un context în care şansa ca o navă să fie lovită în timpul trecerii este estimată la aproximativ unu la 20, chiar şi sub supravegherea armatei americane.

Potrivit Bloomberg, un căpitan de petrolier din Filipine, trecut de 40 de ani, aflat în concediu după trei luni în care a făcut curse repetate prin strâmtoare, a descris condiţiile în care se desfăşoară aceste traversări. Acesta a cerut să nu fie identificat, deoarece operaţiunile sunt sensibile din punct de vedere comercial.

Căpitanul a spus că a avut noroc că îşi aminteşte navigaţia tradiţională, "de modă veche", şi a recunoscut că misiunea este una dificilă. Pentru a-şi masca poziţia, navele îşi opresc transponderele AIS, sistemele care le transmit în mod normal locaţia, iar punţile principale sunt baricadate cu saci de nisip, ca protecţie împotriva dronelor şi rachetelor. Sistemele de stingere a incendiilor rămân active pe toată durata traversării.

Pe parcursul trecerii, echipajele raportează Marinei SUA la fiecare 30 de minute.

Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) coordonează cu armatorii rute protejate şi puncte de trecere stabilite astfel încât să fie evitate minele iraniene, iar căpitanul a relatat că deasupra navei au survolat în mod constant avioane şi elicoptere militare.

Pericolul rămâne însă permanent. Căpitanul a povestit că a asistat la o explozie provocată de o navă de atac aflată în faţa petrolierului său, pe care a reuşit să o ocolească, iar propria navă, lungă de 300 de metri, a fost la rândul ei atacată, fără a fi înregistrate pagube sau victime. El a descris experienţa drept o serie de "situaţii la limită" şi a subliniat că un atac se poate produce oricând.

Potrivit Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI), 24 de marinari şi-au pierdut viaţa în atacurile din regiune de la începutul războiului.

Pentru a convinge echipajele să accepte aceste curse, armatorii oferă salarii de câteva ori mai mari decât cele obişnuite, iar un proprietar de nave a oferit marinarilor încă şase luni de salariu suplimentar. Astfel de stimulente sunt atractive în special pentru marinarii din ţări cu venituri mai mici, precum Filipine sau India, care formează o parte importantă a echipajelor din transportul maritim global.

Traficul prin strâmtoare nu se limitează la petrol. Cel puţin opt nave care transportă gaze naturale lichefiate (GNL) au traversat Ormuzul în ultimele două săptămâni, cu asigurări de securitate din partea SUA.

Riscurile asumate de echipaje se reflectă în volumele livrate. Băncile JPMorgan Chase şi Goldman Sachs estimează că fluxurile de ţiţei din Orientul Mijlociu revin spre nivelurile de dinainte de război, pe fondul transporturilor prin Ormuz, iar volumul zilnic de petrol brut care pleacă din Golf este evaluat la aproximativ 17,5 milioane de barili.

Strâmtoarea Ormuz, care leagă Golful Persic de Golful Oman, este cea mai importantă rută de tranzit pentru petrolul exportat de marii producători din Golf, iar orice perturbare a traficului prin această zonă se resimte direct în preţurile internaţionale ale energiei.

Familia căpitanului este îngrijorată, însă acesta spune că le-a transmis celor apropiaţi că poate face faţă situaţiei. "Sunt foarte mândru. Îmi place meseria mea", a declarat el.