.Furia apelor a lăsat la Broşteni doar durere, lacrimi şi disperare. Oamenilor le-a rămas doar resemnarea în faţa imaginilor dramatice cu agoniseala de-o viaţă îngropată în noroaie şi pusă la pământ în doar câteva minute. Sau, mai rău, şocul de a-i vedea pe cei dragi luaţi de ape sau găsiţi morţi departe de case, acolo unde i-a dus puhoiul.

În Broşteni, peisajul pare unul ca după război, iar dramele oamenilor sunt abia la început. Nu mai au case, nu mai au drumuri, fiind îngropaţi în noroaie. Maşinile sunt acoperite de moloz şi copaci, iar multe au fost înghiţite, la propriu, de apele neiertătoare.

Imaginea cu pompierul pe al cărui chip se citeşte bucuria nemarginită, după ce a salvat o găină pe care o duce la adăpost, este emblematică pntru realitatea acestor oameni. A acestor zile, în care fiecare suflet salvat reprezintă o bucurie uriaşă. Fiecare victorie, oricât de mică, înseamnă un licăr de speranţă. Un vis salvat, dintr-o mare de ape, care au distrus totul în calea lor.

Nea Ion, un localnic din Broşteni, le-a povestit reporterilor Gândul cum trăieşte şi cum face faţă aceste zile de coşmar. Cu liniştea omului care a văzut şi a trăit multe la viaţa lui, „tata Onu”, aşa cum îi spun apropiaţii, mărturiseşte că nepotul său a fost cel care l-a anunţat în momentul în care s-a dezlănţuit apocalipsa.

Adormise puţin, însă s-a trezit repede într-o realitate cumplită. Arată cum maşinile au fost luate de ape, iar acum totul pare un loc în care nu a mai rămas nimic. Povesteşte că, în tot acest infern, a găsit puterea să aprindă câteva lumânări. Şi să scoată cei 120 de lei, ţinuţi într-o carte de rugăciuni.

„Eu sunt credincios”, mărturiseşte nea Ion, omul a cărui credinţă pare să fi învins, cel puţin la nivel de emoţie şi de tărie sufletească, furia apelor.

Furtunile puternice au făcut prăpăd în judeţele Suceava şi Neamţ, iar echipele de salvare intervin în continuare în zonele calamitate. Se estimează că peste 2.500 de persoane au fost afectate de inundaţii, valoarea pagubelor nefiind încă estimată.

„Cu natura nu te pui”, spun cei care îşi trăiesc durerea, fără să mai aibă forţa de a se răzvrăti.

Tot ce speră este ca vizitele în teritoriu ale mai multor politicieni să nu se încadraze în eternul tipar populist, aşa cum s-a întâmplat în multe situaţii limită pentru oameni. Îşi doresc un ajutor concret şi real de la cei care, în campaniile electorale, le-au promis o altă Românie.