Uniunea Europeană şi Canada lucrează la construcţia unor noi relaţii, legătură care va acoperi domenii de la comerţ până la securitate, cei doi parteneri transatlantici încercând să construiască o alianţă capabilă să contrabalanseze jocul de putere global dominat de Statele Unite şi China, notează Bloomberg.

Planurile urmează să fie anunţate de preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în discursul privind starea Uniunii pe care îl va susţine la Strasbourg pe 16 septembrie, potrivit Bloomberg, care citează persoane familiarizate cu pregătirile. Premierul canadian Mark Carney va asista la discurs, iar în ziua următoare se va adresa europarlamentarilor.

Prezenţa unui şef de guvern din afara Uniunii la discursul anual al şefei executivului comunitar este neobişnuită şi marchează o schimbare de ton în relaţia dintre Bruxelles şi Ottawa. Preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a declarat, la anunţarea vizitei, că aceasta va fi o ocazie de a adânci legăturile dintre UE şi Canada şi de a întări relaţia bilaterală.

Apropierea urmează să fie formalizată la un summit UE-Canada programat la Ottawa la sfârşitul lunii octombrie, unde cele două părţi ar urma să detalieze arhitectura noului parteneriat.

Contextul este dat de ruptura comercială dintre Canada şi Statele Unite. Negocierile dintre Ottawa şi administraţia Trump au eşuat la sfârşitul lunii august, după luni de discuţii dificile, iar Washingtonul a impus taxe vamale de până la 50% pe o serie de produse canadiene. Guvernul de la Ottawa a răspuns cu tarife de 15-50% aplicate unui număr de peste 700 de produse americane, cu o valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari, respectiv circa 17 miliarde de euro, măsuri intrate în vigoare pe 8 septembrie.

Vulnerabilitatea Canadei vine din concentrarea schimburilor sale comerciale: aproximativ 95% din comerţul exterior al ţării se derulează cu Statele Unite, ceea ce transformă orice escaladare tarifară într-un risc macroeconomic direct. Mark Carney, fost guvernator al Băncii Angliei şi al Băncii Canadei, a susţinut în repetate rânduri necesitatea unor coaliţii între puteri de rang mediu, într-o ordine internaţională tot mai fragmentată.

Baza juridică a relaţiei economice există deja. Acordul economic şi comercial cuprinzător, cunoscut ca CETA, a fost semnat în 2016 şi se aplică provizoriu din 2017, însă nu a fost ratificat de toate statele membre ale Uniunii, ceea ce lasă neactivate o parte dintre capitolele sale, în special cele privind protecţia investiţiilor.

Dincolo de comerţ, Canada mizează pe materii prime critice pentru a se face indispensabilă industriei europene. Ottawa propune furnizarea de litiu, grafit şi nichel, resurse pentru care Uniunea depinde în prezent în mare măsură de China, precum şi dezvoltarea unui coridor energetic transatlantic care să includă nu doar petrolul şi gazele naturale, ci şi tehnologia nucleară.

Pe componenta de securitate, Canada participă deja la SAFE, instrumentul european de finanţare a industriei de apărare cu o anvelopă de 150 de miliarde de euro, iar pentru programul său de 12 submarine a selectat grupul germano-norvegian TKMS, o decizie cu efecte industriale directe în Europa.

Aderarea propriu-zisă la Uniune rămâne exclusă, articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană rezervând această posibilitate statelor europene. În schimb, o integrare economică mai profundă, apropiată de statutul Norvegiei în Spaţiul Economic European, este una dintre variantele aflate în discuţie