Laserele montate pe drone au scos la iveală un oraş medieval uriaş, ascuns de peste 1.000 de ani în munţii din sud-estul Uzbekistanului. Descoperirea ar putea schimba modul în care istoricii înţeleg dezvoltarea Drumului Mătăsii şi rolul regiunilor montane în economia medievală.

La peste 2.130 de metri altitudine, zona părea la nivelul solului doar un peisaj format din versanţi stâncoşi şi arbori de ienupăr răzleţi, potrivit DailyGalaxy.

Însă, după ce arheologii au survolat regiunea cu drone echipate cu scanere laser lidar, au apărut contururile unor ziduri de piatră, alei drepte şi clădiri masive îngropate sub secole de eroziune şi sedimente.

Situl, cunoscut sub numele de Tugunbulak, era menţionat în cercetări anterioare, însă adevărata sa dimensiune a rămas necunoscută.

Datele obţinute în urma a cel puţin 22 de zboruri cu drone au dezvăluit un centru urban fortificat care se întindea pe aproximativ circa 121 de hectare. Cercetătorii au identificat ziduri monumentale, terase şi o structură urbană organizată în formă de grilă, semn al unei planificări deliberate.

Dimensiunea aşezării este surprinzătoare, deoarece se află la mare altitudine, într-o zonă unde istoricii nu se aşteptau să existe un oraş atât de important în Evul Mediu.

Hărţile lidar au fost suficient de detaliate pentru a permite identificarea segmentelor individuale de zid şi a fundaţiilor clădirilor. Acest lucru a ajutat echipa să stabilească cu precizie locurile unde urmau să fie realizate săpăturile.

Când au început excavaţiile, arheologii au descoperit motivul pentru care oraşul fusese construit într-o regiune atât de izolată. În mai multe zone au fost găsite straturi groase de zgură, reziduul rezultat în urma producerii fierului.

În interiorul unei clădiri au fost descoperite cuptoare şi instalaţii de topire, alături de cărbune de ienupăr şi peleţi de fier. Descoperirile indică existenţa unei industrii organizate de producţie a fierului, care necesita resurse constante, meşteşugari specializaţi şi reţele comerciale capabile să transporte produsele către zonele de câmpie.

Oraşul pare să fi prosperat între secolele VI şi XI, în perioada în care rutele Drumului Mătăsii legau Asia de Est de zona Mediteranei.

Descoperirea sugerează că schimburile comerciale de pe Drumul Mătăsii nu se desfăşurau exclusiv prin marile oaze din zonele joase, aşa cum se credea până acum. Centrele de producţie aflate la altitudine ar fi avut un rol mult mai important în economia medievală eurasiatică.

Mormintele descoperite pe versanţii din apropiere au oferit indicii suplimentare despre locuitorii oraşului. Cea mai veche înmormântare datată cu radiocarbon provine din jurul anului 720.

Cercetătorii au observat diferenţe în ritualurile funerare: unele trupuri erau orientate spre vest, în anumite morminte au fost găsite resturi de animale, iar obiectele funerare erau rare. Aceste variaţii sugerează schimbări ale credinţelor şi ale afilierilor politice de-a lungul existenţei oraşului.