Unul dintre cele mai mari paradoxuri legate de funcţionarea economiei locale este decuplarea totală dintre zona de producţie de energie, unde România are o poziţie privilegiată prin intermediul resurselor sale, faţă de partea de industrie.

Pentru a compara evoluţiile dintre cele două tabere, ZF a pornit de la anul 2020, an în care energia era la 39 de euro/MWh, şi a comparat datele cu 2025, an în care preţul mediu spot a fost de 108 euro/MWh. Perioada include şi 2022, anul în care energia a ajuns la un nivel istoric şi a generat cel mai puternic şoc pentru industie, nu doar în România, ci şi la nivel european.

Ce arată datele? La finalul anului 2025, Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie al României, controlat de stat, a ajuns la un business de 9,7 mld. lei, un salt de 154% faţă de cele 3,8 miliarde de lei din 2020. Profitul net al companiei a ajuns la

3,3 miliarde de lei anul trecut, un salt de 130% faţă de 2020. Ce s-a întâmplat în această perioadă? Pur şi simplu energia s-a scumpit, compania a vândut la preţul pieţei, capacitatea sa de producţie fost constantă.

Deci nu este o creştere determinată de investiţii, ci de active amortizate care au livrat o energie mai scumpă. O schimbare care însă a avut loc în această perioadă a fost intrarea în forţă a Hidroelectrica pe piaţa consumatorilor casnici, unde a devenit cel mai mare furnizor. Ce înseamnă acest lucru? Că o cantitate importantă a fost direcţionată spre acest segment în timp ce industria a trebuit să găsească alte surse. În tot acest timp, contractele directe pe termen lung cu industria au rămas un subiect tabu.

Nuclearelectrica, al doilea mare producător de energie din România, a avut o traiectorie similară.