Curtea Constituţională a decis că declaraţiile de avere şi nu trebuie să includă bunurile şi veniturilor soţilor şi copiilor şi a declarat neconstituţional articolul care prevede publicarea declaraţiilor de avere. Decizia CCR nu poate fi atacată, fiind definitivă şi obligatorie.

„Cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.3 alin.(2) din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea
Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în măsura în care nu se referă şi la drepturile şi obligaţiile
soţului/soţiei declarantului, precum şi ale copiilor majori aflaţi în întreţinerea acestuia”, potrivit comunicatului CCR.

cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.6 alin.(1) lit.d) şi art.12 alin.(6) din Legea nr.176/2010 sunt neconstituţionale.

„În esenţă, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte prevederile art.3 alin.(2) din Legea nr.176/2010, că acestea contravin dispoziţiilor art.1 alin.

(5) din Constituţie, prin prisma nerespectării exigenţelor calitative pe care redactarea textelor de lege
trebuie să le întrunească pentru a fi în concordanţă cu principiul legalităţii. Aceasta, deoarece declaraţia de avere, fiind o declaraţie pe proprie răspundere angajează răspunderea penală a declarantului, motiv pentru care aceasta nu poate fi făcută decât în nume propriu, o persoană neputând fi ţinută răspunzătoare din punct de vedere penal pentru fapta/declaraţiile altei persoane. Or, prevederile de lege criticate care instituie obligaţia de a declara nu doar veniturile proprii, ci şi drepturile şi obligaţiile soţului/soţiei şi ale copiilor aflaţi în întreţinere, nu ţin cont de modificările legislative aduse Codului civil în materia regimului juridic al bunurilor soţilor şi determină asumarea răspunderii penale a declarantului pentru informaţii pe care acesta nu le deţine/nu le cunoaşte în mod direct, ci trebuie să le obţină de la o terţă persoană, respectiv de la soţ/soţie şi copiii majori aflaţi în întreţinere”, potrivit sursei citate.

În ceea ce priveşte prevederile art.6 alin.(1) lit.d) şi art.12 alin.(6) din Legea nr.176/2010, ţinând cont de concepţia europeană orientată spre necesitatea protecţiei vieţii private şi a datelor cu caracter personal, „Curtea a constatat că publicarea declaraţiilor de avere şi de interese pe site-ul instituţiei în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea declarantul şi pe cel al Agenţiei Naţionale de Integritate contravine art.1 alin.(5) şi art.26 din Legea fundamentală”.

„În acest sens, Curtea a efectuat un test de proporţionalitate, constatând că este de netăgăduit faptul că prevederile legale criticate au fost edictate în scopul prevenirii corupţiei şi asigurării transparenţei vieţii politice, urmărind, aşadar, un scop legitim. Valorificând jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi standardele dreptului Uniunii Europene în materie, Curtea Constituţională a apreciat că este suficientă depunerea declaraţiilor la organul competent să le verifice (ANI) pentru a realiza scopul legii, iar publicarea acestora pe site-ul ANI şi al instituţiei căreia îi aparţine declarantul nu este necesară şi proporţională atingerii finalităţii propuse, încălcându-se dreptul la protecţia vieţii private. Curtea a subliniat că soluţia pronunţată nu trebuie să aibă ca efect eliminarea obligaţiei persoanelor prevăzute de lege de a da declaraţii de avere, ci doar ca aceste declaraţii să nu mai fie publicate pe site-urile menţionate, urmând ca ele să fie înaintate Agenţiei Naţionale pentru Integritate, care să le gestioneze potrivit competenţelor prevăzute de lege”, se mai arată în comunicat.

Decizia Curţii produce efecte pentru viitor şi nu priveşte declaraţiile de avere şi de interese depuse anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

„Revine legiuitorului competenţa de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei şi de a codifica normele privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. Deciziile sunt definitive şi general obligatorii”, se menţionează în finalul comunicatului.