Comentatorii din mediul financiar au remarcat, de altfel, că perioada actuală nu e propice pentru decizii importante privind Europa: negocierile pentru noul guvern din Germania tot mai durează, iar divergenţele de opinii pe tema uniunii bancare europene nu au fost depăşite. Pentru Merkel, o uniune bancară cu o componentă de garantare în comun a depozitelor se traduce prin nevoia de garanţii suplimentare că Germania nu va fi silită să suporte costurile unor posibile falimente, iar garanţiile respective înseamnă măsuri de integrare economică şi fiscală pe care Franţa şi alte ţări le dezaprobă.

Prin urmare, Angela Merkel şi Francois Hollande au decis să revizuiască relaţiile UE cu SUA în domeniul protecţiei datelor, Jose Barroso a prezentat raportul "Inovare în era digitală", propunând măsuri de integrare a pieţei digitale europene, iar Barroso şi şeful BCE, Mario Draghi, au recomandat ca mecanismul european unic de rezolvare a crizelor bancare să fie convenit la nivel politic până la finele anului şi aprobat la nivel legislativ de ţările membre înainte de alegerile europarlamentare din mai 2014.

În viziunea Comisiei Europene, acest mecanism, susţinut de fondul de rezervă de 55 mld. euro al zonei euro, ar urma să ofere viitoarei autorităţi unice de supraveghere bancară dreptul de a decide soarta băncilor cu probleme din Europa, inclusiv închiderea lor. Ţările membre vor avea dreptul de a decide, în schimb, cum să-şi ajute băncile, astfel încât testul de soliditate financiară la care BCE le va supune începând de luna viitoare să nu creeze noi motive de alarmă pe pieţe. Mario Draghi a avertizat, însă, că "trebuie să cadă bănci" pentru ca testul să-şi demonstreze credibilitatea.