Guvernul Bolojan a rezistat, de fapt premierul Bolojan a rezistat, pentru că el este principala ţintă, celor patru moţiuni de cenzură votate duminică, plus o moţiune de cenzură anterioară.

Acum, guvernul trebuie să reziste presiunilor şi protestelor sociale, unele deja în plină derulare, altele, care se anunţă.

Cred că am ajuns la cinci pachete fiscale aprobate şi probabil că vor mai urma.

Situaţia bugetară este în continuare complicată, iar rezultatele încă nu se văd la orizont. Mulţi se întreabă când se vor vedea rezultatele măsurilor fiscale – creşterea TVA, introducerea CASS la pensii, reducerile de cheltuieli, reducerile de personal – 10% efectiv - sau ce reduceri vor urma, restructurarea unor instituţii publice, comasarea altora, etc.

După ce au apărut rezultatele execuţiei bugetare din iulie, care la nivelul cheltuielilor nu a arătat vreo îmbunătăţire – chiar şi premierul se întreba cum de au ajuns să crească cheltuielile de personal cu 7%, când ele ar fi trebuit să scadă cu 5% - mulţi s-au întrebat de ce nu se vede la final, în deficit, vreo îmbunătăţire.

Toată lumea se raportează la bugetul prezentat şi aprobat la începutul anului, care prevedea un deficit de 7% din PIB, respectiv 134,6 miliarde de lei, la un PIB de 1.912 miliarde de lei, bazat pe o creştere economică de 2,5%.

La jumătatea anului, creşterea economică este de numai 0,3%, iar în semestrul 2 lupta va fi mai degrabă pentru evitarea recesiunii, adică intrarea creşterii economice într-un teritoriu negativ, decât pentru atingerea unei creşteri economice de 2,5%, imposibil de atins în acest moment.

Dar problema cea mai mare nu este legată de creşterea economică, care va fi mult mai redusă, cu un PIB mai redus, ci faptul că deficitul bugetar a fost făcut din pix de guvernul Ciolacu 2, ca să iasă bine în poză.

Multe lucruri nu au fost incluse în bugetul pe 2025, iar acestea au început să vină la scadenţă şi produc efecte.

Dacă la nivelul veniturilor, al încasărilor la buget, cifrele se apropie de plan şi chiar s-ar putea să fie peste, la nivelul cheltuielilor lucrurile nu stau deloc bine, pentru simplul fapt că au fost cheltuieli “ascunse” şi care acum afectează bugetul, pentru că ele încep să iasă la suprafaţă, pentru că trebuie asumate.

Dacă se iau în considerare aceste cheltuieli care nu au fost incluse într-un mod evident la aprobarea bugetului în primăvară, deficitul bugetar nu este 7% din PIB, nu este 7,6% din PIB, nu este 8% din PIB, nu este 9,3% din PIB (cât a fost în 2024), ci se duce spre 11% din PIB.

De unde vin aceste cheltuieli, costuri, care nu au fost incluse într-un mod evident în buget:

- 5 miliarde de lei – rambursări de TVA cu o scadenţă mai mare de 60 de zile;

- 5 miliarde de lei – licitaţii, cheltuieli aprobate de CNI şi care nu au fost evidenţiate clar;

- 12 miliarde de lei – supracontractarea din programele de investiţii;

- 10 miliarde de lei – cofinanţare din PNRR;

- 13 miliarde de lei – cheltuieli suplimentare cu dobânzil (În realitate, cheltuielile cu dobânzile vor ajunge în acest an la 55 de miliarde de lei, faţă de 42 de miliarde de lei, cât au fost incluse în buget; deja la iulie cheltuielile cu dobânzile erau de 31 de miliarde de lei).

Aceste cheltuieli care erau ascunse în sertar şi care au apărut acum înseamnă 45 de miliarde de lei.

De fapt, guvernul Bolojan are de plătit mult mai multe cheltuieli decât cele din bugetul aprobat în primăvară de guvernul Ciolacu şi de aceea, când au venit datele şi când vor veni în următoarele luni, mulţi ar spune că nu se întâmplă nimic la nivel de cheltuieli.

De fapt, reducerea deficitului bugetar începe în realitate de la 11% din PIB, dacă se iau în considerare toate cheltuielile şi facturile ascunse prin sertare şi care acum apar la suprafaţă.

Măsurile din pachetele fiscale 1, 2, 3, 4, 5 şi câte vor mai urma vor produce o creştere de venituri şi o reducere de cheltuieli, dar care nu se raportează la deficitul din pix, ci la cel care este real. Pentru că cheltuielile care erau ascunse apar la suprafaţă mai devreme sau mai târziu, de exemplu dobânzile, şi trebuie plătite.

În cea mai bună situaţie, deficitul bugetar se duce în acest an spre 8,3-8,4% din PIB, pentru că porneşte de la o altă realitate.

Când premierul Bolojan a vorbit în interviul acordat Bloomberg despre o posibilitate reală a României de a ajunge la situaţia unei incapacităţi de plată, el vorbea având pe masă cifrele reale, despre care nu putea să vorbească.

Acum o săptămână, premierul a lăsat să se înţeleagă că nu vede cum s-ar putea ca deficitul să fie sub 8% din PIB, ceea ce era mai mult decât 7,3%, cât se vehicula, în creştere de la 7%, cât este acum deficitul în acte, pentru că rectificarea bugetară încă nu a avut loc.

Progresele în execuţia bugetară, pe baza măsurilor din pachetele fiscale introduse, se vor vedea, dacă se raportează la situaţia reală a bugetului, la situaţia reală a costurilor, la situaţia reală a facturilor ascunse prin sertare.

Ce a lăsat în urmă guvernul Ciolacu 1 este de neimaginat, dezastrul bugetar fiind mult mai mare, iar guvernul Ciolacu 2 a încercat să mascheze această situaţie.

Deficitul bugetar este de fapt mult mai mare, pentru că au fost ascunse multe “facturi”.

Guvernul Ciolacu 2 a prezentat un buget cu un deficit în scădere, dar care şi el avea multe facturi ascunse prin sertare.  

Nu ştiu cât va reuşi să plătească guvernul Bolojan din aceste facturi, plus altele care se vor mai acumula, dar nu ajută pe nimeni ca situaţia bugetară reală să fie ţinută în sertare, pentru că la un moment dat tot vor apărea aceste facturi la plată şi nu vor ieşi datele.  

Iar pieţele financiare penalizează imediat acest lucru.

România continuă să se împrumute la dobânzi foarte mari pentru că are o rigiditate mare a bugetului, cheltuielile nu pot fi reduse imediat (cheltuielile cu salariile, pensiile şi cu plata dobânzilor la datoria publică depăşesc 80% din totalul încasărilor) şi pentru că nu ies datele la socoteală atunci când analiştii externi şi interni analizează bugetul.

România a scăpat, cel puţin acum, de “junk”, prin faptul că a adoptat aceste pachete fiscale, care ar trebui să ducă la o îmbunătăţire a situaţiei fiscale.

În acest moment nu există alternativă la aceste pachete fiscale (poate altele mai dure), nu există alternativă la actualul guvern şi chiar nu există alternativă la actualul premier, care îşi asumă să meargă înainte cu aceste pachete fiscale şi de restructurare extrem de contestate.

Nu există alternativă la programele cu Comisia Europeană care asigură şi finanţare, pe care România nu ar avea de unde să o ia din altă parte.

Dincolo de protestele sociale, de moţiunile de cenzură, de părerile fiecăruia, finalul tot se închide la bani, pe care guvernul trebuie să-i împrumute, să-i obţină de undeva.