♦ Hitul la modă al planificatorilor guvernamentali, în ultimul an: schimbăm complet paradigma dezvoltării; creşterea economică viitoare se va axa pe investiţii şi nu pe consum ♦ Dar cum se va petrece minunea când producţia se restrânge, când industria a intrat în al cincilea an de scădere, iar aportul ei la PIB s-a redus cu aproape o treime în doar zece ani?

Datele Statisticii arată că, în 2025, investiţiile (formarea brută de capital fix) au contribuit cu 1% la creşterea economică de 0,7%, în vreme ce contribuţia consumului efectiv total a fost de doar 0,1%. Privind din acest unghi, se poate spune că investiţiile au luat locul consumului ca principal motor de creştere. Dar investiţiile majore au fost cele ale statului, cu contribuţia decisivă a UE, în principal pentru proiectele mari de infrastructură - 138 mld. lei în total, plus 16%, an/an, (79 mld. lei de la UE şi 59 mld. lei din buget).

În aceeaşi vreme, producţia industrială a scăzut, în 2025, cu 0,9% faţă de 2024. O scădere pe care a înregistrat-o pentru al patrulea an consecutiv. Iar 2026 nu a început bine deloc: în ianuarie, producţia industrială a scăzut cu 3,8% faţă de ianuarie 2024. Este adevărat că dificultăţile din UE, din ultimii ani, au redus cererea pentru piaţa internă şi au lovit industria.

Dar Europa nu o ţine într-o criză de zece ani. Or, în ultimii zece ani, contribuţia industriei româneşti la formarea PIB a scăzut an de an. În 2016, industria însemna un sfert din PIB. Anul trecut a contribuit la produsul intern brut cu doar 16,8% - un minus de 30% în doar zece ani.

Este adevărat că industria europeană are o participare de aproximativ 14% la PIB, dar UE şi-a propus majorarea acestui procent la 20%, până în 2035, prin iniţiative de tip „Fabricat în Europa”. Adică, în mare, prin subvenţii.

Ca să treci de la o creştere economică bazată pe consum la una sprijinită pe investiţii, ai nevoie de timp şi de bani, spune Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oa­menilor de Afaceri din România (AOAR).

„Un astfel de demers va lua timp, în primul rând. În al doilea rând, este nevoie de stimulente pentru a încuraja anumite industrii. Şi trebuie şi ca administraţia să inoculeze multă încredere pentru că nimeni nu investeşte, dacă nu se simte sprijinit în demersul său”, spune Florin Pogonaru.

El dă exemplu sectorului agricol. Agricultura noastră a mers bine, în ultimii ani. Dar se reduce, în mare parte, la producţia agricolă. De ce nu apar industrii adiacente marilor exploataţii agricole?

„Pentru că celor care ar putea face aceste lucruri le este teamă. Ca să învingă această teamă trebuie să simtă că sunt sprijiniţi, că nu sunt singuri. Trebuie să fie stimulaţi să facă export. Cuvântul de ordine ar trebui să fie: «Export, export, export!». Trebuie să sprijini dezvoltarea industriilor locale. Trebuie sprijinită puternic industria pentru că ţara nu mai poate continua fără industrie. Şi, da, pentru asta este nevoie de subvenţii – fie că vorbim de ajutoare de stat sau de ajutorul primit de la UE. O investiţie înseamnă un risc. Iar oamenilor le este frică de risc. Dar, dacă se simt sprijiniţi, este mai uşor să surmonteze riscul. Este o politică pe termen lung. În plus, fără astfel de politici de susţinere a investiţiilor, de susţinere a exporturilor, a industriei locale, nu poţi echilibra nici bugetul”, spune preşedintele AOAR. Un buget dezechilibrat, în ultimii ani, de deficitul comercial ajuns la 33 mld. euro în 2024 şi 2025 care a crescut puternic tocmai pentru că stimulentele fiscale ale guvernului s-au dus spre consum, consum care a majorat cererea ce şi-a găsit astâmpăr în importuri, în lipsa unei oferte pe piaţa internă.

Vorbind de încurajarea exporturilor, datele statistice arată că 73% din exporturile de bunuri au fost făcute, în ultimii ani, de aşa numitele companii ISD, adică de acele companii care sunt susţinute de investiţiile străine directe. Restul de un sfert din exporturi sunt ale companiilor locale.

Este de înţeles, pentru că multinaţionalele şi-au păstrat conexiunile externe, în anii grei din urmă. Pentru că industria a trecut prin momente grele în toată Europa, nu doar la noi, spune economistul Laurian Lungu.

„Cât despre sloganul <investiţii versus consum>, am văzut investiţiile crescând anul trecut. Dar acestea au fost stimulate, în bună măsură, de PNRR şi au fost concentrare pe infrastructură, nu spre capacităţi industriale. Şi anul acesta motorul de creştere va fi tot sectorul infrastructurii”, comentează Lungu. Nu este rău, pentru că investiţiile în infrastructură sunt tot capital lucrativ, cu efect de multiplicare în economie, dar asta se va vedea în timp.

Laurian Lungu spune că evoluţia industriei noastre – dincolo de ce politici vor fi adoptate pe plan intern - depinde de evoluţia economică a UE, în ansamblu. Dar când ai perspective de creştere reduse, şi perspectivele industriei sunt reduse.

Tocmai pentru a limpezi aceste perspective, administraţia trebuie să caute soluţii de susţinere. „Fără industrie nu putem continua”, spune Pogonaru.