„Când vine vorba de influenţele fiscale şi problemele legate de resursa umană, de cele mai multe ori, companiile mici şi medii resimt mult mai profund efectele, însă tot ele pot dovedi şi o capacitate mai mare de adaptare şi flexibilitate. Numărul angajaţilor care trec de la multinaţionale spre companii locale este în creştere tocmai datorită oportunităţilor mult mai bune de a avansa ierarhic şi orientarea mult mai eficientă spre nevoile angajatului“, consideră Mirabela Miron, preşedinte AVISSO, grup de firme specializate în servicii de consultanţă dedicate companiilor mici şi mijlocii pentru optimizarea costurilor şi dezvoltarea afacerilor.

În opinia experţilor AVISSO, organizaţiile de tip IMM sunt obligate să acorde o atenţie deosebită managementului financiar, cel care poate face adeseori diferenţa între profit şi faliment. Un cashflow cu probleme duce la crize, iar atenţia este distrasă de la activitatea de bază. În acest context, soluţia la îndemână pentru afacerile care nu îşi permit propriul departament de contabilitate constă în externalizarea acestor activităţi, obţinând astfel o plasă de protecţie într-un ecosistem fiscal lipsit de predictibilitate, cu multe schimbări care se produc în legislaţie uneori, de la o lună la alta.

Indiferent de dimensiunile acesteia, o companie ar mai trebui să ţintă cont de procedurile scrise şi bine implementate, de ierarhia bine stabilită, fişe ale postului riguros întocmite, evaluări serioase şi periodice ale personalului, precum şi de încurajarea feedback-ului din partea angajaţilor.

Un absolvent de facultate este bine să parcurgă o perioadă de cel puţin 3-5 ani în domeniul său de activitate, timp în care să-şi însuşească necesarul minim de cunoştinţe în zona financiară şi economică. În egală măsură, un antreprenor care investeşte în servicii de consultanţă este mult mai responsabil cu proiectul său şi alege sursa de finanţare cea mai potrivită.

În cazul accesării de fonduri nerambursabile, în absenţa unei consilieri de specialitate, companiile se pot expune riscului de a nu înţelege pe deplin dificultatea implementării unor astfel de proiecte. Nerespectarea indicatorilor asumaţi prin cererea de finanţare şi a planului de afaceri în termen de 3-5 ani de la finalizarea implementării, atrag automat rambursarea totală sau parţială a sumei primite. „Deşi ghidul de finanţare precizează o cotă de finanţare nerambursabilă de 70% şi o contribuţie a beneficiarului de doar 30%, de cele mai multe ori, costurile colaterale, care pot fi dobânzi la credite bancare contractate pentru derularea activităţilor din proiect până la obţinerea finanţării nerambursabile sau alte comisioane adiacente, pot scădea procentul real de finanţare nerambursabilă cu până la 50%“, spune preşedintele AVISSO.

Totul trebuie să înceapă de la planul de afaceri bine pus la punct. Acesta indică antreprenorului în ce moment al dezvoltării afacerii sale se află, îl ajută să monitorizeze progresul acesteia şi în egală măsură are scopul de a atrage surse de capital pentru investiţii sau de a obţine credite bancare.

„Un posibil finanţator este întotdeauna interesat de momentul când va putea să facă exit şi de rata de sustenabilitate a investiţiei sale. De aceea, se va uita cu atenţie la rezumatul executiv al planului, la management, marketing şi la aspectele financiare ale business-ului. Ca partener de afaceri, acesta este interesat de potenţialul de creştere şi de oportunităţile pe care le oferă firma, se va uita atent la suma care trebuie investită, expunerea economică pe care o implică, cine conduce firma şi dacă există resursele necesare.

De cealaltă parte, instituţiile bancare sunt mai degrabă interesate de situaţia de garanţii, documente contabile, structura firmei, stabilitatea şi posibilele probleme legale. O bancă va analiza întotdeauna viitorul firmei, noile produse, ameninţările şi oportunităţile, dar şi proiecţiile financiare”, explică Mirabela Miron.

În prezent, doar 44.000 din cele 450.000 de firme existente în România sunt eligibile pentru a primi finanţare din partea băncilor şi că instituţiile bancare sunt interesate să vadă în proiecţiile financiare capacitatea unui business de a economisi.

„Economisirea face dovada unor sume disponibile după ce-ţi achiţi toate cheltuielile curente. Adeseori, acea sumă reprezintă valoarea ratei lunare pe care banca va considera că firma ta şi-o poate permite“, încheie Mirabela Miron.