Unii dintre cei ce au dezavuat sinceritatea lui Prigoană sunt însă mult mai demni de dispreţ când fie încearcă să arunce pe electorat sau pe maşinaţiile USL vina pentru înfrângerea PDL, spre a evita astfel un congres care să-i măture pe actualii lideri, fie să pretindă că de fapt partidele USL sunt cele care au pierdut alegerile, fiindcă au avut mai puţine voturi decât în 2008.

La aceasta se adaugă, după Adriean Videanu, teoria liniştitoare că scorul USL de la locale, puţin peste 50%, a fost vârful de formă şi că până la parlamentare oricum va scădea, deşi tendinţa e de creştere de formă, în primele şase luni, pentru orice partid care ia puterea şi banii ei, iar la noi, algoritmul uninominalului pur va deforma şi mai mult rezultatul votului în favoarea USL.

În aceste condiţii, două au fost strategiile schiţate de relansare a dreptei: încercarea de a împinge spre primăvară alegerile parlamentare (în timp ce USL încearcă să le decaleze în octombrie) şi încercarea de a folosi victoria lui Emil Boc de la Cluj fie ca punct de plecare pentru o regrupare (unde Boc, plecat din fruntea PDL, îi va promova în partid pe apoliticii lui MRU), fie ca pretext pentru o separare între un PDL al înfrânţilor lui Blaga şi o nouă CDR (Cristian Preda dixit) cu MRU în frunte, alături de adepţi necorupţi ai PDL, PNL şi PLD şi de "ungureni" din societatea civilă.