Revista Time şi-a desemnat Persoana Anului, alegând să îi onoreze pe „Arhitecţii AI” printr-un design de copertă care recreează celebra fotografie Lunch atop a Skyscraper, potrivit unui articol creativebloq.com. Deşi anunţul anual este întotdeauna unul controversat, alegerea din acest an este, poate, cea mai disputată decizie luată vreodată de Time, stârnind indignare în rândul criticilor inteligenţei artificiale.

Deşi unele dintre cele mai bune coperte de revistă nu se feresc să fie provocatoare, este clar că noua copertă Time este gândită să provoace reacţii puternice din ambele tabere ale dezbaterii despre AI. Fie că este percepută ca o viziune asupra viitorului, fie ca o profanare a trecutului, noua copertă Time întruchipează tot ceea ce reprezintă inteligenţa artificială — îndrăzneaţă, necruţătoare, dar şi derivativă.

Coperta „Persoana Anului 2025” – Time Magazine

„Aceasta este povestea modului în care AI ne-a schimbat lumea în 2025, în moduri noi, captivante şi uneori înfricoşătoare”, afirmă Time în anunţul său, evidenţiind „Arhitecţii AI” aflaţi pe copertă. Printre aceştia se numără CEO-ul NVIDIA, Huang Renxun, Mark Zuckerberg, Elon Musk şi Sam Altman de la OpenAI, fiecare reprezentând felul în care tehnologia AI a „emergens ca, probabil, cel mai important instrument în competiţia dintre marile puteri de la apariţia armelor nucleare încoace”.

În centrul controversatei alegeri „Persoana Anului 2025” se află o copertă care provoacă, creată de pictorul digital Jason Seiler. Un „omagiu” adus fotografiei Lunch atop a Skyscraper, lucrarea îi înlocuieşte pe muncitorii metalurgişti cu moguli ai inteligenţei artificiale.

Time Magazine – Persoana Anului 2025

Deşi fotografia originală — inclusă în topul celor mai influente 100 de fotografii din toate timpurile realizat de Time — a fost reinterpretată în nenumărate rânduri, există ceva profund inconfortabil în această nouă versiune. Compararea unor multimilionari cu muncitorii care au contribuit la construirea oraşului New York pare, în cel mai bun caz, grosolană şi, în cel mai rău, lipsită de respect. Totuşi, într-un fel, tocmai această provocare a alimentat mişcarea AI şi evoluţia sa. Adevărul este că inteligenţa artificială nu ţine cont de nuanţele unei imagini atunci când o foloseşte pentru a genera conţinut nou — contează viteza şi progresul instantaneu.

Mă aflu într-un punct de răscruce în încercarea de a-mi defini sentimentele faţă de coperta „Persoana Anului 2025”. Pe de o parte, sunt revoltat că o bucată de istorie a fost deturnată de „maeştrii de ceremonii” ai AI; pe de altă parte, recunosc că această indignare este inutilă. AI va continua să canibalizeze toate formele de media existente şi, implicit, va continua să provoace. Aceasta este tensiunea pe care suntem obligaţi să o acceptăm. Chiar dacă nu îmi place faptul că „Arhitecţii AI” au fost desemnaţi Persoana Anului de Time, nu pot nega că este o decizie potrivită, chiar dacă profund neliniştitoare.

Creative directorul Time a vorbit şi despre procesul de creare a copertei în sine, în care a fost implicată deopotrivă inteligenţa umana şi inteligenţa artificială şi este relevant pentru modul în care poate fi creată o revistă în prezent.  

Pentru a ilustra alegerea „Arhitecţilor AI” drept Persoana Anului 2025 a revistei TIME, publicaţia a apelat la doi artişti diferiţi, invitaţi să vizualizeze una dintre cele mai complexe revoluţii tehnologice aflate în desfăşurare. Illustratorul şi animatorul grafic Peter Crowther, stabilit la Londra, şi pictorul digital Jason Seiler au creat fiecare câte o imagine care surprinde dualitatea produsă de inteligenţa artificială — omul versus maşina.

Inspirată de mecanismele interne ale cipurilor de calculator, structura AI elaborată a lui Crowther domină un şantier aglomerat. (Privitorii sunt provocaţi să identifice opt actori-cheie ai revoluţiei AI, ascunşi printre muncitori.) La fel ca industria inteligenţei artificiale însăşi, construcţia pare aflată într-o mişcare continuă, cu schele care par aproape permanente, sugerând un proces aflat într-o transformare fără sfârşit.

„Îmi place să petrec timp gândindu-mă la brief şi să încep abia după ce îmi clarific abordarea de design şi cea tehnică”, spune Crowther, absolvent al Royal College of Art, cu un master în design grafic. „De obicei, îmi apare o imagine mentală şi văd întregul proces dintr-odată, adesea ca un fulger, într-un moment neaşteptat.”

În lucrarea lui Jason Seiler, unii dintre arhitecţii acestei revoluţii tehnologice sunt aduşi în prim-plan printr-un omagiu adus celebrei fotografii din 1932 Lunch atop a Skyscraper, care surprinde muncitori în construcţii aşezaţi pe o grindă de oţel, la 800 de picioare deasupra clădirii RCA din New York. Fotografia originală a fost inclusă de TIME în topul celor mai influente 100 de imagini din toate timpurile.

Pictor în ulei cu formare clasică, care a studiat ilustraţia de artă la American Academy of Art din Chicago, Seiler a petrecut mai bine de o săptămână realizând scena pe un ecran LCD de 21 de inci. Nu este prima colaborare cu TIME: el a semnat anterior două coperte „Persoana Anului” — Papa Francisc (2013) şi Joe Biden alături de Kamala Harris (2020).

Directorul de creaţie al revistei TIME subliniază că, de-a lungul a peste 100 de ani, publicaţia a lucrat cu unii dintre cei mai buni artişti şi fotografi din lume, iar creativitatea lor a dat viaţă celebrului cadru cu chenar roşu şi a definit storytellingul vizual al revistei. Acest lucru nu se va schimba. Totuşi, în procesul de reflecţie asupra copertei din acest an, a apărut o întrebare inevitabilă: cum ar arăta o imagine creată de inteligenţa artificială despre ea însăşi?

La fel ca milioane de oameni în ultimul an, echipa TIME a apelat la două instrumente puternice — GPT-5 de la OpenAI şi Gemini 3 de la Google — folosind prompturi precum „Cum arăţi ca persoană?” sau „Creează o ilustraţie folosind literele AI”. Rezultatele, prezentate în paginile revistei, oferă o perspectivă suplimentară asupra modului în care AI se auto-reprezintă vizual.

Experienţa a arătat însă că inteligenţa artificială poate fi un instrument valoros de creare a imaginilor, dar nu un înlocuitor al viziunii umane. AI poate fi privită ca un echivalent al pensulei unui pictor sau al obiectivului unui fotograf, iar acest experiment a consolidat importanţa deciziei umane în orice „colaborare” cu tehnologia. Viziunea personală rămâne esenţială — lucru evident în lucrările lui Crowther şi Seiler, unde intenţia artistică şi controlul creativ aparţin, în continuare, omului.