Vlad Cazacu a transformat riscul şi ambiguitatea în avantaj competitiv în Silicon Valley. La 18 ani a părăsit Bucureştiul cu o singură certitudine: oportunităţile din România nu îi ofereau spaţiul de care avea nevoie pentru a construi ceva „big”. Zece ani mai târziu, după joburi part-time, bariere lingvistice şi adaptarea la o cultură complet diferită, conduce Flowlie Technology, un start-up care optimizează productivitatea şi fundraisingul fondatorilor.

Nu a existat un singur moment, ci o convingere crescândă că educaţia în străinătate ar deschide uşi care pur şi simplu nu existau acasă”, a spus într-un interviu pentru BUSINESS Magazin Vlad Cazacu, cofondator şi CEO al Flowlie Technologies - care a creat o platformă bazată pe inteligenţă artificială ce facilitează accesul fondatorilor de start-upuri la investitori şi finanţări.

El a luat decizia de a pleca din România la vârsta de 18 ani, iar emoţiile au fost amestecate: curaj, frică şi entuziasm. „Simultan am simţit curaj născut din necesitate, frică de necunoscut şi entuziasm pentru ceea ce ar putea fi posibil. Crescând în România postcomunistă, am văzut oameni în jurul meu care se zbăteau fără resursele Occidentului. Voiam să văd ce aş putea construi cu mai multe oportunităţi.

Decizia a fost un act de credinţă (jump of faith – n.red.), determinat de dorinţa de educaţie şi un viitor mai bun.”

Primii ani în SUA au fost dificili, iar în top trei provocări s-au aflat bariera lingvistică, presiunea financiară şi adaptarea la o cultură diferită – toate acestea testându-i răbdarea şi rezilienţa. Însă joburile part-time la Starbucks şi în alte locuri i-au asigurat resursele necesare pentru facultate, dar şi lecţii de viaţă despre perseverenţă. „Presiunea financiară era constantă – am început să lucrez în ziua în care am primit aprobarea şi am avut multiple joburi part-time pentru a-mi plăti facultatea.

Acele ture de noapte la Starbucks au devenit formatoare. Am lucrat alături de oameni din toate colţurile lumii, toţi cu aceeaşi dorinţă arzătoare de a depăşi circumstanţele în care s-au născut. Acea experienţă m-a învăţat că perseverenţa nu este opţională când porneşti de la zero. Am depăşit aceste provocări refuzând să le văd ca obstacole permanente şi înconjurân­du-mă cu oameni la fel de determinaţi să reuşească”, a povestit Vlad Cazacu. Ceea ce îl atrage cel mai mult la SUA este optimismul şi credinţa că orice este posibil dacă munceşti suficient. Spiritul antreprenorial este încorporat în cultura americană - eşecul nu este stigmatizat, iar asumarea riscurilor este celebrată. „Aici există un spirit antreprenorial încorporat în cultură – oamenii celebrează asumarea riscurilor şi nu stigmatizează eşecul, cum fac multe alte culturi. Americanii sunt extraordinar de direcţi în afaceri, ceea ce am ajuns să apreciez profund.”

Ce pot prelua antreprenorii români din experienţa americană?

1. Asumarea riscurilor: „Pentru a construi ceva semnificativ este necesar să îmbrăţişezi incertitudinea şi să fii confortabil cu eşecul.”

2. Transparenţa şi stilul direct: accelerează luarea deciziilor şi clarifică aşteptările între fondatori, investitori şi echipă.

3. Networking autentic: „Interesul real în a conecta oamenii creează valoare pe termen lung.”

4. Optimismul strategic: credinţa că viitorul poate fi mai bun decât prezentul creează avantaje competitive.

Totuşi, individualismul extrem rămâne o valoare pe care nu o poate adopta complet. „Venind dintr-un mediu european, acord o valoare puternică succesului colectiv şi sprijinului reciproc, ceea ce se simte diferit de focusul american pe realizările individuale.” Diferenţele culturale se extind şi în business. Astfel, dacă mentalitatea americană încurajează proiecţii optimiste şi asumarea riscurilor calculate, în contrast, România păstrează încă o precauţie postcomunistă. „Americanii sunt mai confortabili cu riscul calculat şi proiecţiile optimiste. În România există încă un scepticism postcomunist, o mentalitate <<mai bine să fii precaut>> modelată de decenii de lipsuri. Cultura de afaceri americană îmbrăţişează iteraţia şi adaptarea – eşecul rapid este celebrat ca învăţare. Cultura de afaceri românească este mai precaută, ceea ce are avantajele sale, dar poate încetini inovaţia. Americanii tind să fie mai direcţi şi transparenţi în comunicările de business, în timp ce românii adesea navighează prin dinamici sociale mai implicite.”

În acest context, ce pot învăţa românii de la americani? „Disponibilitatea de a-şi asuma riscuri mai mari. Americanii înţeleg că pentru a construi ceva semnificativ este necesar să îmbrăţişezi incertitudinea şi să fii confortabil cu eşecul. Există, de asemenea, o transparenţă şi un stil direct în comunicare care accelerează luarea deciziilor. Antreprenorii români ar putea beneficia de abordarea americană a networkingului – interesul autentic în a conecta oamenii şi credinţa că ajutarea altora creează valoare pe termen lung. Şi, poate cel mai important, optimismul că viitorul poate fi mai bun decât prezentul”, punctează Vlad Cazacu.

El subliniază importanţa vitezei deciziilor şi a experimentării rapide. „Nu trebuie să aştepţi condiţii perfecte pentru a acţiona – iteraţia rapidă şi feedbackul constant sunt cheia.”

Tânărul antreprenor a pus în practică lecţiile şi strategiile pe care le-a considerat utile în SUA. În cei zece ani petrecuţi pe tărâm american, şi-a construit experienţa atât ca antreprenor, cât şi ca investitor – de la roluri în venture capital (VC) la investiţii private în peste 40 de start-up-uri. Această combinaţie de experienţe i-a oferit o perspectivă unică asupra ecosistemului tech american, pe care a transformat-o în avantaj pentru propriul său start-up - Flowlie Technology. În cei aproximativ doi ani de activitate, peste 3.200 de antreprenori au atras finanţări cumulate de aproximativ 630 de milioane de dolari prin intermediul platformei Flowlie Technology. Obiectivul companiei pentru anul în curs este să depăşească pragul de un miliard de dolari venituri. „Platforma înregistrează aproape 3.200 de fondatori din 65 de ţări care au strâns undeva la 630 de milioane de dolari şi sperăm să trecem de pragul de un miliard de dolari până la finalul anului 2025”, a spus Vlad Cazacu.

Carte de vizită Vlad Cazacu

1. Are o diplomă de master de la McCombs School of Business (UT Austin) şi două diplome de licenţă de la University of Rochester (Contabilitate, Antreprenoriat şi Psihologie Socială).

2. A fost investitor VC la patru firme, cel mai recent, senior investor la Fuel Venture Capital. A coordonat investiţii în unsprezece companii, peste 40 de investiţii ca angel investor.

3. Este autor al cărţii „When They Win, You Win: A More Human Approach to Supporting Entrepreneurship”.

4. A devenit antreprenor în 2023, când a cofondat Flowlie Technologies – companie prin care start-up-urile pot găsi investitori şi finanţări, în cadrul căreia deţine şi funcţia de CEO.

5. În afara conducerii companiei şi dezvoltării produsului, îi place să alerge, să meargă cu bicicleta şi să îşi petreacă serile citind, alături de un pahar de vin bun.

Iniţial, proiectul Flowlie a început cu un produs pentru investitori, focusat pe partea de due diligence, pentru ca investitorii să poată găsi mai uşor start-upuri cu potenţial, iar în 2023 platforma şi-a îndreptat direcţia spre zona fondatorilor. „Am început proiectul iniţial pe partea de investitori, în urmă cu patru ani. Iniţial lucram seara şi în weekend, iar în urmă cu doi ani, când am făcut pivotarea în partea de fondatori, mi-am dat demisia de la jobul pe care îl aveam şi am lucrat full-time la acest proiect. Deci Flowlie efectiv este un proiect de aproape doi ani jumătate full-time cu echipă, cu finanţare, iar înainte aş putea spune că au fost doi ani de experimente seara şi în weekend, până am realizat ce trebuie să facem.”

În prezent, fondatorii care utilizează platforma Flowlie plătesc un abonament lunar, spune Vlad Cazacu. „Pe platformă sunt fondatori de start-up-uri care caută runde de finanţare de la preseed până la seria C. O mare parte dintre aceşti fondatori se situează în zona de seed şi seria A. Fondatorii plătesc un abonament lunar - sunt două pachete diferite, între 150 dolari şi 500 dolari pe lună.”

Vlad Cazacu a explicat că Flowlie nu se comportă ca un marketplace, ci fondatorii plătesc un subscription lunar pentru a avea acces la software-ul construit. „Din ce am văzut, după ce o tranzacţie este realizată cu succes, ei rămân pe platformă pentru că sunt multe date pe care le-am colectat despre ei, multe notiţe despre conversaţii, despre meetinguri pe care le-au avut şi în continuare folosesc platforma. Practic, după ce au avut o tranzacţie, după 12 luni sau 18 luni, revin pentru o nouă rundă de finanţare”, povesteşte CEO-ul Flowlie.

De asemenea, şi Flowlie a atras finanţare pentru a dezvolta platforma. Până în prezent, start-upul a atras investiţii în total de 750.000 de dolari. „Nu ne-am propus să strângem mai mult de atât pentru că am avut de la bun început venituri. Am realizat că fondatorii care strâng foarte mulţi bani iniţial tind să nu se focuseze foarte mult pe a face un produs care se vinde cu adevărat, pentru că întotdeauna revenue este un gând secundar. Şi am decis să strângem cât avem nevoie pentru a începe firma, pentru a angaja primii oameni şi să începem să ne focusăm pe revenue şi am ajuns la profitabilitate la un an jumătate după ce am început.”

Vlad Cazacu a punctat că Flowlie a atras finanţări atât de la investitori internaţionali, cât şi de la cei din România, iar la ultima rundă de finanţare compania a fost evaluată la 15 milioane de dolari. Românul a pus bazele Flowlie împreună cu Giovanni Ilacqua şi Mark Bugas, iar acum echipa este formată din zece persoane. „Jumătate lucrăm din New York şi în rest avem oameni în Miami, Brazilia, România, Danemarca şi Filipine - câte o o persoană în fiecare ţară.”

Un lider trebuie să aibă empatie combinată cu claritate. Trebuie să înţelegi prin ce trece echipa ta în timp ce rămâi foarte clar cu privire la aşteptări şi direcţie. Leadershipul fără empatie creează burnout; leadershipul fără claritate creează haos.

Vlad Cazacu, cofondator şi CEO al Flowlie Technologies

Pe plan operaţional, compania începe să îşi extindă activitatea către segmentul enterprise. „La momentul actual avem foarte multe oportunităţi de business pe partea de revenue, este prima dată când începem să vindem către firme mult mai mari, în mare parte bănci şi companii care achiziţionează licenţe ale softului nostru pentru a le utiliza cu propriii clienţi. Sunt contracte mult mai mari decât ce am avut până acum de la fondatori individuali şi ne pregătim să le implementăm. Dacă timeline-ul respectiv merge aşa cum ne-am propus, nu va mai fi nevoie să strângem o rundă de finanţare. Dacă durează puţin mai mult, poate două-trei luni, cel mai probabil vom avea nevoie de încă o rundă pentru a aduce încă doi, poate trei ingineri, pentru a ne asigura că putem scala platforma şi sprijini mai mulţi fondatori decât până acum.”

Adaptarea şi integrarea

Pe plan personal, Vlad Cazacu resimte dorul de casă în micile detalii: mâncarea românească, conversaţiile profunde şi referinţele culturale comune. „Îmi lipsesc mâncarea, evident – sarmale, mici, cozonac. Dar mai mult decât atât, îmi lipseşte profunzimea relaţiilor. În România, prieteniile se construiesc de-a lungul anilor şi conversaţiile durează până târziu în noapte. Există un alt ritm al conexiunii umane acolo.
De asemenea, îmi lipsesc referinţele
culturale comune şi capacitatea de a comunica în toate modurile subtile care funcţionează doar în limba ta maternă. Adesea mă surprind
folosind expresii româneşti şi încercând să le încorporez în conversaţii cu americanii, deşi de cele mai multe ori referinţele nu sunt înţelese”, povesteşte el.

Totuşi, chiar dacă sarmalele româneşti sau micii nu pot fi înlocuite, Vlad Cazacu a învăţat să aprecieze tradiţiile culinare americane şi să găsească bucurie în ele. „Am ajuns să iubesc
BBQ-ul bun – este ceva special în măiestria şi răbdarea necesare pentru a-l pregăti. În ceea ce priveşte mâncarea românească, îmi lipsesc sarmalele pregătite de familia mea şi covrigii proaspeţi de la vreo brutărie din Bucureşti. Pur şi simplu nu poţi replica asta nicăieri altundeva.”

În acelaşi timp, cultura americană i-a oferit un avantaj strategic. „Disconfortul de a nu aparţine te învaţă să vezi oportunităţi pe care alţii le ratează”, observă el. Iar această perspectivă l-a ajutat să identifice probleme reale şi să creeze soluţii pentru fondatori de start-upuri prin Flowlie Technologies.   

De vorbă cu Vlad Cazacu

Cum arată o zi din viaţa ta? Ce obiceiuri îţi păstrezi indiferent cât de plină e agenda?

Zilele mele sunt construite în jurul activităţilor cu impact mare. Dimineaţa încep prin a mă pune la curent cu ce s-a întâmplat peste noapte cu echipa noastră globală şi clienţii. Încerc să aloc intervale de timp pentru a mă concentra pe strategia de produs şi operaţiuni de fundraising. Un obicei pe care nu îl compromit niciodată este să rămân conectat cu utilizatorii noştri – fie că revizuiesc feedback, mă alătur apelurilor cu clienţi sau analizez cum folosesc fondatorii platforma. De asemenea, îmi păstrez timp pentru lectură şi încerc să încorporez câteva exerciţii în rutina mea zilnică.

Ce lecţii ţi-au adus ultimii doi ani şi ce rezoluţii ţi-ai fixat pentru acest an, în plan personal şi profesional?

Cea mai mare lecţie a fost că viteza şi calitatea nu se exclud reciproc când ai echipa şi procesele potrivite. Am învăţat să livrăm mai rapid fără a sacrifica ceea ce face Flowlie valoros.

Personal, am învăţat să fiu mai confortabil cu ambiguitatea – nu fiecare decizie trebuie să fie perfectă, trebuie doar să ne mişte înainte. Anul acesta, rezoluţia mea este să construiesc cu mai multă atenţie bariere mai solide în jurul activităţii noastre. Competiţia se intensifică pe măsură ce costul construirii de software scade, aşa că trebuie să ne mişcăm mai repede şi să construim lucruri care sunt cu adevărat defensive.

Ce calitate nu ar trebui să îi lipsească unui bun lider/manager de echipă? Dar unui angajat care se alătură echipei tale?

Un lider trebuie să aibă empatie combinată cu claritate. Trebuie să înţelegi prin ce trece echipa ta în timp ce rămâi foarte clar cu privire la aşteptări şi direcţie. Leadershipul fără empatie creează burnout; leadershipul fără claritate creează haos. Pentru angajaţii care se alătură echipei noastre, caut builders, nu manageri. În etapele timpurii, ai nevoie de oameni care pot să-şi suflece mânecile şi să creeze de la zero, nu să menţină sisteme existente. Vreau oameni inteligenţi, abili, care îşi pot da seama de lucruri fără un playbook.

Cum ai ales să îţi construieşti o carieră în acest domeniu? Când erai copil, ce îţi doreai să fii când vei fi mare?

Când eram copil, voiam să fiu jucător profesionist de baschet la 10 ani, apoi chitarist faimos la 12 ani. Când acestea nu au funcţionat, am petrecut şase ani ca actor, jucând în toată România şi conducând un festival naţional de artă. Dar ceea ce a rămas cu mine pe tot parcursul a fost obsesia pentru revista mea preferată, Science & Technology. Eram fascinat de viitor şi de oamenii care îl construiesc. Oportunitatea de a lucra în venture capital în timpul facultăţii m-a situat aproape de fondatorii care construiesc companiile „de mâine”. Acea experienţă m-a făcut să realizez că vreau să fiu de cealaltă parte a mesei, construind instrumentele care împuternicesc acei fondatori.

Ce greşeli ai făcut de-a lungul carierei şi ce sfat ţi-ai oferi ţie la începutul carierei?

Am făcut greşeala de a nu vinde prima mea companie la momentul potrivit. Am învăţat ce înseamnă să ratezi fereastra ta. Am făcut şi greşeli de angajare – aducând oameni care erau mai potriviţi pentru menţinerea sistemelor decât pentru construirea lor. Dacă aş putea să mă întorc, mi-aş spune: mişcă-te mai repede, ai mai multă încredere în instinctele tale şi nu aştepta informaţii perfecte pentru a lua decizii. De asemenea, concentrează-te mai mult pe construirea relaţiilor devreme – acele legături se compun în timp, în moduri pe care nu le poţi prevedea.

Care a fost cel mai greu „Nu” pe care a trebuit să îl spui în carieră?

Refuzarea unui rol confortabil de VC pentru a începe Flowlie. Oamenii credeau că sunt nebun să părăsesc o poziţie la care alţii tânjeau. Părinţii mei din România nu puteau înţelege de ce aş renunţa la siguranţă pentru incertitudine. Dar am văzut o oportunitate de a construi ceva care ar putea avea un impact mult mai mare decât orice investiţie individuală pe care aş putea-o face. Acel „nu” la confort a fost necesar pentru a spune „da” la ceea ce ar putea deveni Flowlie.

Crezi că mai sunt importanţi mentorii de la un anumit nivel (funcţie) în sus?

Absolut. Natura sfaturilor de care ai nevoie de la mentori se schimbă, dar nu depăşeşti niciodată nevoia de oameni care îţi provoacă gândirea şi oferă perspectivă. La începutul carierei, ai nevoie de ghidare tactică. Mai târziu, ai nevoie de parteneri de gândire strategică care au navigat prin puncte de inflexiune similare. Continui să caut activ sfaturi de la oameni care au construit companii prin etapele pe care le abordăm. Cei mai buni mentori nu sunt cei cu toate răspunsurile – sunt cei care pun întrebările potrivite.

Ce persoană te-a inspirat cel mai mult în ultimii doi ani?

Brad Jacobs. Recent am terminat cartea lui, „How to Make a Few Billion Dollars”, şi am fost impresionat de reflecţiile sale atente asupra afacerilor şi tacticile clare pentru construirea de companii care schimbă lumea. Capacitatea lui de a construi în mod repetat companii de miliarde de dolari în industrii diferite arată un nivel de recunoaştere a patternurilor şi execuţie care este rar.

Ce provocări ai întâmpinat ca fondator de startup tech în SUA?

Cea mai mare provocare este ritmul necesar pentru a rămâne competitiv. Piaţa se mişcă incredibil de repede, iar ceea ce funcţiona acum şase luni poate fi deja depăşit astăzi. Fundraisingul este o altă provocare constantă – fie strângi capital, fie te pregăteşti să strângi sau te recuperezi după ce ai strâns. Construirea echipei potrivite a fost dificilă şi ea. În etapele timpurii, să găseşti oameni care pot prospera în ambiguitate şi construi de la zero este mai greu decât să găseşti operatori experimentaţi. Există, de asemenea, provocarea menţinerii focusului când există o mie de lucruri pe care le-ai putea face, dar doar câteva care contează cu adevărat.

Ai avut vreodată un moment în care ai fost aproape să renunţi – la companie sau la SUA şi să te întorci în România? Care a fost acel moment şi ce te-a făcut să mergi mai departe?

Au fost momente de îndoială, în special în zilele timpurii ale Flowlie când tracţiunea era mai lentă decât ne aşteptam şi runway-ul se micşora. Au fost săptămâni când simţeam că împingem un bolovan în sus fără niciun momentum. Ceea ce m-a făcut să merg mai departe a fost feedbackul de la fondatori care ne spuneau că rezolvăm o problemă reală pentru ei. Când vezi că produsul tău salvează cuiva 60 de ore pe lună şi îi ajută să strângă capitalul de care au nevoie disperată, este greu să renunţi la asta. De asemenea, mă gândesc la imigranţii care au venit înaintea mea cu mult mai puţine oportunităţi şi mult mai mult de pierdut. Asta pune provocările mele în perspectivă.

Dacă te-ai întoarce cu zece ani în urmă, în ziua în care ai plecat spre SUA, ce i-ai spune acelui „Vlad tânăr” din aeroport?

Tot ce eşti pe cale să experimentezi – dificultatea, singurătatea, momentele de îndoială – te pregăteşte pentru ceva mai mare. Nu aştepta condiţii perfecte pentru a-ţi asuma riscuri. Relaţiile pe care le faci în acele ture de noapte contează mai mult decât îţi dai seama. Începe să construieşti relaţii în mod intenţionat, nu tranzacţional. Şi ai încredere că disconfortul de a nu aparţine va deveni în cele din urmă avantajul tău competitiv – vei vedea oportunităţi pe care alţii le ratează pentru că a trebuit să navighezi între culturi.

Te mai vezi vreodată întorcându-te în România – fie pentru business, fie pentru a construi ceva aici?

Mi-ar plăcea să construiesc ceva care conectează ecosistemul tech românesc cu reţelele pe care le-am construit în SUA. România are talente în domeniul tehnologiei incredibile şi văd oportunităţi de a crea punţi între fondatorii de acolo (România - n.red.) şi capitalul de aici (SUA - n.red.). Fie că este prin Flowlie care se extinde pentru a servi mai mulţi fondatori europeni sau prin investiţii şi consiliere pentru startupurile româneşti, vreau să joc un rol în acea poveste. Întoarcerea permanentă? Nu ştiu. Dar să rămân conectat şi să contribui? Absolut.

Cum ţi-ai rezuma, într-un cuvânt/sintagmă, întregul parcurs profesional?

Iteraţie continuă. Nimic nu a mers niciodată conform planului, dar fiecare eşec m-a învăţat ceva care a făcut următoarea încercare mai bună. A fost vorba despre învăţare continuă, adaptare şi construire către o viziune mai mare.

Ce sfat i-ai da unui tânăr aflat acum la începutul carierei?

Începe să construieşti înainte să te simţi pregătit. Nu aştepta condiţii perfecte sau informaţii complete. Înconjoară-te de oameni mai ambiţioşi decât tine – ei te vor trage înainte. Concentrează-te pe rezolvarea problemelor reale mai degrabă decât pe urmărirea trendurilor. Fii concis, fii remarcabil, şi încheie – respectă timpul oamenilor şi fii la obiect. Şi aminteşte-ţi: prima ta slujbă este să înveţi, a doua slujbă este să construieşti relaţii, iar a treia slujbă este să creezi valoare. În această ordine.

Care este ultima carte pe care ai citit-o şi pe care ai recomanda-o?

„Pitch Anything” de Oren Klaff. Mi-a schimbat complet modul în care gândesc despre comunicarea în situaţii cu miză mare şi controlul cadrului. Cartea descompune neuroştiinţa din spatele modului în care oamenii iau decizii şi cum să structurezi prezentări astfel încât mesajul tău chiar să ajungă. Lectură excelentă.

În ce destinaţie îţi doreşti să evadezi în concediul din acest an sau din 2026, ce locuri ai pe lista scurtă şi ce tip de călător eşti - te deconectezi total de job în vacanţă sau verifici e-mailul frecvent?

Mi-ar plăcea să petrec timp explorând Japonia – combinaţia de tradiţie şi tehnologie de vârf mă fascinează. Sunt tipul de călător care se luptă să se deconecteze complet. Voi verifica emailuri şi voi rămâne conectat la problemele urgente, dar încerc să folosesc călătoria ca o modalitate de a gândi diferit şi de a obţine perspective noi. Unele dintre cele mai bune intuiţii strategice mi-au venit în timp ce călătoream pentru că sunt îndepărtat de execuţia zilnică şi pot vedea patternuri pe care le-aş rata altfel.

Ce ai schimba la industria în care activezi?

Mi-ar plăcea să văd mai multă transparenţă în modul în care sunt luate de fapt deciziile de finanţare. Aş schimba şi aşteptările de timeline – presiunea de a arăta creştere exponenţială pe timeline-uri artificiale forţează companiile să ia decizii pe termen scurt care nu sunt în interesul lor pe termen lung. Industria trebuie să devină mai confortabilă cu companii care construiesc sustenabil mai degrabă decât doar rapid.

Ce estimări sau aşteptări ai de la piaţa de profil din SUA? La ce te aştepţi în 2026-2027? Ce tehnologii sau trenduri vezi?

Cred că intrăm într-o eră în care agenţii AI vor schimba fundamental modul în care funcţionează fundraisingul. Procesul manual, bazat pe spreadsheeturi, va fi înlocuit de sisteme inteligente care pot gestiona cercetarea, outreach-ul şi analiza în mod autonom. Instrumentele verticale specifice vor înlocui platformele orizontale – fondatorii vor alege soluţii construite special pentru etapa şi sectorul lor mai degrabă decât CRM-uri generice. De asemenea, mă aştept la mai multă transparenţă în pieţele private pe măsură ce infrastructura de date se îmbunătăţeşte. „Partea întunecată a lunii” în pieţele private – toată activitatea între rundele de finanţare, cererile de intro, întâlnirile, timpii de răspuns – va deveni vizibilă şi valoroasă.