♦ Jakab Bodor, fondator, Uzonka: „Acum avem 35 de animale, care păşunează liber, iar noaptea dorm afară. Succesul produselor noastre este dictat de poziţionarea în Ozunca-Băi, pentru că ferma este la o altitudine de 700 metri. Am testat calitatea laptelui nostru şi are indicatori mai buni decât în Elveţia“.

Să fii tânăr fermier e frumos, dar fără echipamente moderne, perseverenţă şi experienţă nu se poate să duci un business de la zero la profit, mai ales că stilul de viaţă de la sat e diferit de cel de la oraş, spun soţii Jakab şi Emilia Bodor.

În 2012, s-au întors din oraşul Covasna şi au luat-o de la capăt în Ozunca-Băi, cu opt vaci, câteva utilaje vechi şi terenul moştenit de la bunici. Aşa a apărut brandul Uzonka, sub care produc acum brânzeturi maturate şi următorul pas este dezvoltarea turismului rural. Ei vor să investească într-un tiny house, ca o continuare a poveştii lor de la fermă.

„Rădăcinile mele în Ozunca-Băi datează din anii ’30, de la bunicii mei. Eu am crescut aici păzind animalele şi învăţând cum funcţionează natura. După câţiva ani de muncă la oraş, m-am întors înapoi la ţară pentru a dezvolta ferma familiei.

Din 2012 am investit constant în fermă, iar anul trecut, cu ajutorul fondurilor europene, am realizat o investiţie de modernizare mai mare. Nu folosim tehnologia ca să schimbăm tradiţia, ci ca să o protejăm şi să oferim un produs cât mai curat şi sănătos“, a spus Jakab Bodor, fondator al brandului Uzonka, prezent la ZF Agropower, proiect susţinut de Banca Transilvania.

La început, ferma avea opt vaci şi câteva utilaje foarte vechi, care se stricau des, îşi aminteşte Jakab Bodor. Astfel, s-a gândit că fie renunţă, fie investeşte mai mult şi a ales să ia fonduri europene, în condiţiile în care preţul laptelui era foarte scăzut, în jur de 0,6 lei, iar modelul de hrănire exclusiv pe bază de iarbă limita producţia.

Investiţiile în utilaje noi au uşurat munca în fermă şi le permit să pregătească fânul în momentul optim, când iarba are cel mai ridicat conţinut nutritiv.

„Vacile păşunează şi dorm afară. Avem gard electric, dar suntem în mijlocul naturii. În contrast cu fermele industriale, unde hrana animalelor este standardizată şi nu se bazează pe păşunat, vacile noastre pasc liber aici, pe păşuni montane, şi consumă ierburi, plante medicinale şi flori şi beau apă de izvor. Totul e legat de natură“, a spus el, adăugând că acum au 35 de animale, dintre care 20 sunt de muls.

Jakab Bodor a explică faptul că vacile lor produc 10-15 litri de lapte pe zi, fără for­ţare, în timp ce, în fermele convenţionale, producţia poate ajunge la 40-50 de litri pe zi. Acesta a ales rasa Bălţată românească, pe care o consideră mai sănătoasă compa­rativ cu rasa Holstein.

Potrivit acestuia, laptele provenit de la rasa tradiţională conţine un tip de beta-cazeină mai uşor de digerat de organism, pentru că îl recunoaşte genetic.

„Cred că succesul produselor noastre este dictat de poziţionarea în Ozunca-Băi, pentru că ferma este la o altitudine de 700 metri. Suntem aproape, doar că pe partea cealaltă a masivului Pilişke, ceea ce înseamnă că avem o microclimă foarte bună, deoarece acest munte are o înălţime de 1.900 metri. Am testat calitatea laptelui nostru şi are indicatori mai buni decât în Elveţia“, a mai spus tânărul antreprenor.

Pentru Emilia Bodor, drumul a fost puţin diferit faţă de al soţului ei, dar în final s-a potrivit perfect cu al lui. Ea lucra în învăţământ, iar după naşterea copilului a ales să i se alăture ca partener în micul business. Pentru ea, a fost o schimbare majoră de la viaţa de oraş, mai ales că s-a mutat într-un cătun şi asculta cum vede Jakab viitorul, care părea îndepărtat. Totuşi, s-a gândit: „Hai să facem brânză deosebită din acest lapte despre care spui că este atât de preţios“. 

Aşa au început să urmeze câteva cursuri specializate în brânzeturi maturate, după reţete elveţiene, şi au început să experimenteze. Au fost foarte multe teste şi au pierdut cantităţi mari de lapte şi brânză.

Producţia de brânzeturi maturate este o meserie complicată, recunosc ei, deoarece rezultatele muncii se văd abia după două-trei luni şi abia atunci îţi dai seama dacă produsul este reuşit sau dacă nu.

„Clienţii noştri nu sunt neapărat doar iubitori de brânzeturi, ci şi persoane care nu tolerează produsele lactate industriale. Mulţi dintre ei au disconfort digestiv sau reacţii adverse şi ne aleg pe noi, pentru că animalele sunt hrănite cu mâncare sănătoasă. Clienţii noştri sunt oameni care vor să ştie ce mănâncă şi de unde provine hrana lor şi care apreciază contactul direct cu producătorul. Sunt oameni care aleg conştient“, a spus Emilia Bodor.

În prezent, ferma are şi angajaţi, iar în total echipa este formată din şase persoane. Dar activitatea este gestionată integral de soţii Bodor, de la îngrijirea animalelor până la vânzarea produselor. Ei au un partener care livrează produsele în magazine din zona Braşov. De asemenea, pe bază de comenzi online trimit brânză maturată în toată ţara, inclusiv în Bucureşti.

„Ne dorim să intrăm mai puternic în zona B2B, în special. Ne gândim la supermarketuri, dar suntem producători artizanali şi mai degrabă ne adresăm băcăniilor sau magazinelor specializate. Nu este un produs industrial şi nu poate fi valorificat oriunde“, a explicat Emilia Bodor.

De asemenea, ferma este deschisă vizitelor. Până acum au venit familii şi grupuri de elevi sau grupuri de prieteni ori corporatişti. De exemplu, în timpul „Săptămânii verzi“, activitatea este intensă, cu numeroase grupuri şcolare. Pentru mulţi copii, este prima întâlnire cu o fermă adevărată sau cu o vacă, spun soţii Bodor. Pentru grupuri sunt organizate activităţi practice, precum şi degustări de brânzeturi. Vizitatorii pot vedea şi procesul de maturare a brânzei în pivniţă. 

„În viitor, dorim să autorizăm un tiny house pentru cazare. Va fi, însă, doar pentru două persoane. Dar, cu siguranţă, turismul rural are un rol foarte important în activitatea noastră şi în comunitate, în general“, a mai spus Emilia Bodor, fondatoare a Uzonka.