Tu ai plecat din România la studii sau pentru un job? Dacă da, de ce ai făcut-o? Iar dacă te-ai întors, ce te-a adus înapoi?

Plecarea tinerilor din România nu mai poate fi privită doar ca o alegere individuală, ci ca un semnal despre felul în care societatea, mediul economic şi instituţiile publice reuşesc — sau nu — să creeze încredere, oportunităţi şi sentimentul unui viitor posibil acasă.

Reprezentanţi ai mediului de business din România au discutat despre această temă, în timpul conferinţei ZF Top 1.000 cele mai mari companii din România, pornind de la o întrebare simplă: cum pot fi convinşi tinerii să rămână în ţară, iar pe cei care pleacă cum îi putem face să se întoarcă?

„Trebuie să le construim tinerilor o Românie din care să nu plece sau la care să se întoarcă. Sunt de acord ca tinerii să plece în afară, dar e important să aibă motive să se întoarcă în ţară. Mergeţi, vedeţi cum e în afară, dar veniţi înapoi. Dacă noi le vom construi o Românie modernă, se vor întoarce”, a spus Adrian Florea, director executiv, Concelex.

Pentru mulţi tineri, salariul este important, dar nu suficient.

Ei caută medii profesionale în care creativitatea să fie încurajată, ideile să fie ascultate, iar modul lor diferit de a privi lucrurile să nu fie respins automat de generaţiile mai experimentate.

Practic, noile generaţii au nevoie să simtă că munca lor are sens.

„Cred că tinerii au nevoie de un sens ca să rămână undeva. Pe lângă mediu, companiile ar trebui să lucreze şi la o cultură care să dea un sens tinerilor. Ei sunt foarte creativi, sunt dornici să experimenteze şi trebuie lăsaţi. Trebuie să creăm mediul în care creativitatea lor să fie pusă în valoare şi să nu încercăm să îi obligăm să facă lucrurile cum le făceam noi”, a punctat George Safir, director general, Holding Familia Safir.

Un exemplu relevant este cel al colaborării între generaţii în interiorul companiilor. Directorul general al Holding Familia Safir a vorbit despre importanţa mentoratului, în care angajaţii cu experienţă îi formează pe cei tineri, fără să le blocheze iniţiativa.

„Trebuie să facem o punte între generaţii. (...) Un electrician de la noi din firmă, care are 60 de ani, are o echipă de electricieni, iar cel mai «în vârstă» dintre ei are 22 de ani”, a mai adăugat el.

Tinerii nu pleacă pur şi simplu din dorinţa de a părăsi România, ci pentru că în alte ţări identifică mai uşor oportunităţi profesionale, respect social, un nivel de trai mai bun şi o relaţie mai predictibilă cu autorităţile.

Ionel Popescu, CFO Dr. Max România, a subliniat că tinerii au nevoie, înainte de toate, de perspective clare în oraşele şi comunităţile lor. Potrivit acestuia, multe oportunităţi există deja, însă ele nu sunt suficient de bine comunicate.

„Oamenii nu pleacă de dragul de a pleca. Pleacă pentru un salariu mult mai bun, pentru un nivel de viaţă mai bun. (...) Noi, companiile, trebuie să avem un rol educativ, să arătăm studenţilor ce se poate face în România în companiile mari şi mici. Trebuie să arătăm că şi în România se poate munci inteligent şi că există oportunităţi”, spune Ionel Popescu.

Dan Lăzărescu, director general Robert Bosch SRL, directorul Centrului de Inginerie Bosch Cluj şi reprezentantul Bosch în România, a vorbit despre nevoia de salarii corecte, proiecte cu impact şi un mediu sănătos de lucru. În viziunea sa, tinerii trebuie să simtă că munca lor contează şi că pot participa la proiecte relevante fără să fie nevoiţi să plece din ţară.

„Nu e atât de neagră situaţia în România astfel încât tinerii să plece”, a spus Dan Lăzărescu, atrăgând atenţia că în societatea românească s-a format, în timp, o adevărată cultură a plecării. Mulţi părinţi îşi încurajează copiii să studieze sau să lucreze în străinătate, uneori fără să le prezinte la fel de clar şi oportunităţile existente acasă.

Totuşi, plecarea în străinătate nu este ceva rău, mai ales în contextul în care unii dintre tineri revin în ţară cu competenţe noi, cu idei bune şi cu experienţă.

„Nu este rău să pleci, iar experienţele pe care ei le au în afara României sunt foarte valoroase. Dar trebuie să vedem cum îi facem pe aceşti tineri să simtă nevoia de a reveni acasă”, a adăugat Lăzărescu.

Aceeaşi idee a fost susţinută şi de Paul Aparaschivei, director executiv, Concordia, care a vorbit din propria experienţă.

„Sunt printre cei care au studiat afară, am trăit afară, dar m-am întors. Am simţit că e nevoie. La finalul zilei îţi dai seama că, dacă toată lumea pleacă şi nimeni nu mai pune osul la treabă pentru a schimba ceva în România, despre ce viitor putem vorbi? Îi putem face pe tineri să rămână în ţară doar construind cu încredere, zi de zi, o ţară ca afară. E poate un deziderat greu de atins, dar se poate”, afirmă el.

Roxana Capătă, managing director Ford România Services, a adus în discuţie o idee foarte importantă: întoarcerea în România nu este doar o decizie logică, ci şi una bazată pe sentiment.

Aşadar, poţi compara salarii, chirii, taxe, oraşe şi beneficii pe care le ai în Vest versus în România, dar la final contează cel mai mult locul de care simţi că aparţii.

„Îi putem face pe tineri să nu plece din ţară creând o cultură a societăţii, a comunităţii, care să îi facă să rămână. Oportunităţile profesionale şi academice sunt şi în România, şi în afară, dar decizia de a te întoarce în România va fi tot timpul emoţională, nu pragmatică. Mediul privat trebuie să creeze nişte politici de retenţie a talentelor, iar guvernul trebuie să vină cu politici coerente pe termen mediu şi lung”, a detaliat Roxana Capătă.

Concluziile sunt clare: dacă România le oferă tinerilor oportunităţi, respect, sens şi încredere, mulţi vor alege să rămână. Iar dintre cei care pleacă, mulţi se vor întoarce. Nu pentru că li se spune că trebuie, ci pentru că vor simţi că au pentru ce.