Ascensiunea constanta a Frontului National, regatul politic al dinastiei Le Pen si calapodul multor miscari politice de extrema dreapta din Europa (inclusiv Romania), poate fi explicata in mai multe feluri, dar ultimele sase luni in care ea a devenit o certitudine arata ca lumea politica franceza nu i-a gasit antidotul potrivit. Infiintat de Jean-Marie Le Pen (83 de ani) in 1972, pe cand fiica lui cea mai mica, Marine, avea doar patru ani, Frontul National si-a urmat obisnuita traiectorie sinusoidala si s-a retras oarecum in umbra dupa 2002, cand seniorul Le Pen a socat intrand in turul al doilea al prezidentialelor impreuna cu Jacques Chirac, doar pentru a reveni in atentie odata cu inmultirea nemultumirilor la adresa actualului presedinte Nicolas Sarkozy.

Asta pentru ca Frontul National se hraneste electoral tocmai cu astfel de perioade tulburi, atat economic, cat si politic, speculand problemele sistemice (somaj in crestere, infractionalitate, destructurarea statului asistential etc.) ale societatii franceze printr-un discurs agresiv anti-imigrationist si eurosceptic. Iar misiunea lui Marine Le Pen, aceea de a slefui mesajul partidului si de a se distanta de discursul antisemit si xenofob care l-a facut celebru pe tatal ei, pare ca da roade. Marine - care a preluat stafeta de la tatal sau abia la inceputul acestui an - a ajuns in scurt timp imposibil de ocolit in scenariile referitoare la prezidentialele de anul viitor si nu e exclus sa produca o surpriza (ne)placuta chiar mai devreme, la alegerile cantonale din Franta de la sfarsitul acestei luni (20 si 27 martie).

Scorurile bune pe care Marine Le Pen le inregistreaza in ultima perioada - in decembrie anul trecut a fost creditata chiar cu 27% din intentiile de vot - se datoreaza si situatiei sociale, dar si unei evidente lipse de coeziune in stanga si dreapta traditionale din Franta. La fel ca si in 2002, cand tatal sau l-a depasit pe socialistul fara carisma Lionel Jospin, si ascensiunea Marinei poate fi pusa pe seama unei slabiri a stangii, care face ca multi nemultumiti de regimul lui Nicolas Sarkozy (pe care trei sferturi dintre francezi nu-l mai privesc cu ochi buni) sa se indrepte catre discursul populist si agresiv al Frontului National, satui sa mai astepte coagularea unei alternative din partea Partidului Socialist francez.

Stanga inca nu stie daca in prima jumatate a anului viitor il va infrunta pe Nicolas Sarkozy cu Dominique Strauss-Kahn, actualul sef al FMI, cu Martine Aubry, primarita din Lille, sau chiar cu François Hollande, cel care era aproape sa-l concureze pe Nicolas Sarkozy si in 2007 - toti personalitati puternice cu sanse reale in lupta cu actualul presedinte. Desi aparent este principalul castigator al ascensiunii mezinei Le Pen (care i-ar putea scoate din cursa un preopinent periculos propus de stanga), Nicolas Sarkozy are - potrivit mai multor analisti - motive de ingrijorare: sansele sale de a prinde al doilea tur al prezidentialelor nu mai sunt chiar de necontestat, in conditiile in care agenda sa a bifat in acest mandat mai multe neimpliniri decat succese. Incurajarea de la distanta a reflexelor agresive - de obicei refulate in votul pentru formatiuni antisistem precum Frontul National - este pentru regimul lui Nicolas Sarkozy un experiment pe care l-ar putea foarte usor scapa de sub control.

Marine Le Pen este un orator cu mult magnetism (o dezbatere televizata cu fostul ministru al justitiei, Rachida Dati, a facut un record de audienta la sfarsitul lui 2010) si reuseste sa fie mai actuala prin mesajele antiimigratie si antiglobalizare decat era tatal sau prin cele antisemite care i-au definit profilul politic. Spre exemplu, disputa iscata ca din senin anul trecut de regimul Sarkozy cu taberele ilegale de rromi a crescut mai mult audienta Marinei Le Pen decat pe cea a actualului sef al statului francez, la fel ca si periculosul sau tango cu sensibilitatile legate de comunitatea musulmana din Franta, pe care mezina Le Pen il executa cu un aplomb evident. Si nu sunt putini cei care considera ca intr-o dezbatere fata in fata, Sarkozy ar fi dezavantajat nu doar la capitolul comunicare, ci si la prezenta scenica, fiind eclipsat de statura atletica si de vocea guturala ale preopinentei sale.

E greu de facut predictii pe baza unor sondaje facute inainte ca dreapta si stanga sa-si nominalizeze oficial candidatii pentru prezidentialele de anul viitor. Totusi, marea vulnerabilitate pe care analistii au identificat-o la Marine Le Pen este, la fel ca si la tatal ei, lipsa unor solutii economice viabile la actualele probleme ale Frantei. Dar, ca sa fim sinceri pana la capat, nici preopinentii sai nu sunt chiar straluciti la acest capitol ca sa o poata combate eficient; ramane de vazut daca primavara profetita de Le Pen va veni in 2012 sau mai tarziu.