Procesul de fracturare hidraulică schimbă pieţele energetice mondiale, de la Washington la Moscova şi Beijing. Unii analişti estimează ceva ce nu de mult era de neimaginat: că Statele Unite nu vor mai avea nevoie să importe gaze naturale în viitor şi că Rusia ar putea fi marele perdant. "Acesta este momentul în care lucrurile se schimbă radical. Dominaţia rusă pe piaţa gazelor din Europa s-a dus", a apreciat Fiona Hill, expert pentru Rusia la centrul de cercetare Brookings Institution din Washington. Ţările implicate în tranzacţii cu energie vor avea fie de câştigat, fie de pierdut. "Destinele SUA, Rusiei şi Chinei, precum şi capacitatea lor de a-şi exercita influenţa în lume sunt legate într-o măsură deloc redusă de evoluţia globală a pieţei gazelor", arată un raport al Kennedy School of Government de la Universitatea Harvard.

Sectorul gazelor de şist a început să se dezvolte puternic cu mai mulţi ani în urmă, odată cu evoluţia tehnicilor de foraj, care au deschis accesul la rezerve vaste aflate în statele Pennsylvania şi Texas.Experţii din domeniul energetic anticipau că Statele Unite îşi vor epuiza rezervele de gaze naturale, însă piaţa a început să fie inundată cu gaze de şist, iar preţurile au scăzut puternic. Preţurile în Statele Unite au ajuns de trei ori mai mici decât cele practicate de Rusia pentru exporturile masive către Europa şi alte regiuni. Diferenţele foarte mari de preţ au atras atenţia companiilor energetice şi politicienilor, scrie AP. Unele state europene au început să-şi închipuie un viitor cu o dependenţă mai redusă de gazele naturale importate din Rusia. În iarna anului 2009 Moscova a oprit timp de două săptămâni livrările care tranzitau Ucraina din cauza unor dispute legate de preţ, iar peste 15 ţări europene au fost nevoite să găsească soluţii alternative.

Iza financiară uriaşă. Gazprom, producătorul rus de gaze controlat de stat, a avut un profit de 44 de miliarde de dolari anul trecut şi a fost cea mai profitabilă companie din lume. Gazprom este cel mai mare producător de gaze naturale din lume, o mare parte din acestea fiind exportate către alte state. Recent, Gazprom a oprit planuri de investiţii pentru dezvoltarea unui nou câmp gazeifer în regiunea arctică, argumentând că nu poate justifica în prezent investiţia. Cele mai recente rezultate financiare ale grupului rus au arătat o scădere a profitului cu aproape 25%.

Azele, SUA şi Kremlinul. Candidaţii la preşedinţia Statelor Unite au abordat deja acest potenţial strategic. Un document al campaniei republicanului Mitt Romney afirmă că acesta va "viza politici care au ca scop reducerea dependenţei ţărilor europene de sursele ruseşti de energie". La începutul lunii septembrie, preşedintele în exerciţiu şi candidatul Partidului Democrat Barack Obama a declarat că Statele Unite pot dezvolta "rezerve de gaze naturale pentru 100 de ani, aflate chiar în SUA, reducând importurile de petrol la jumătate până în 2020 şi susţinând peste 600.000 de locuri de muncă doar în industria gazelor".

Ministrul mediului din Polonia a transmis AP că "o producţie ridicată de gaze de şist în Europa ar limita importurile prin gazoducte din Algeria şi Rusia". Problema a ajuns şi la cel mai înalt nivel al Kremlinului. Expertul pentru Rusia al centrului Brookings, Fiona Hill, l-a ascultat pe preşedintele Vladimir Putin vorbind la sfârşitul anului trecut la un forum la care au participat academicieni şi reprezentanţi ai presei. "Singurul moment în care cred că a devenit cu adevărat angajat a fost când a vrut să ne explice cât de periculos este procesul de fracturare", a scris Hill într-o postare pe blog.

AZPROM.Unul dintre directorii de top ai Gazprom afirmă însă că gazele de şist vor ajuta chiar Rusia pe termen lung. Sergei Komlev, şeful diviziei pentru contracte de export şi preţuri, a recunoscut recentele perturbări de pe piaţa gazelor de şist, dar consideră că acest tip de combustibil din SUA nu va ajunge în Europa la scară mare.