Pentru Venezuela, Iran si Rusia, banii din petrol au fost un mijloc pentru a atinge un scop ideologic. Presedintele Hugo Chavez al Venezuelei i-a folosit ca sa porneasca o revolutie de inspiratie socialista in tara sa si sa sprijine o serie de lideri cu viziuni similare din America Latina, care isi doreau si ei sa erodeze influenta americana. Iranul si-a extins influenta in Orientul Mijlociu, s-a promovat ca lider al lumii islamice si a folosit petrodolarii ca sa sfideze eforturile Occidentului de a-i bloca programul nuclear. Rusia, care a suferit un colaps economic umilitor in anii ‘90, a recuperat o parte din fosta sa pozitie pe plan global. A inceput sa-si refaca armata, si-a accentuat controlul asupra rutelor de petrol si gaze si a contracarat expansiunea occidentala in fostul imperiu sovietic.

 

Dar asemenea ambitii sunt mai greu de finantat cand petrolul este aproape de 50 de dolari pe baril, in loc de 147$/baril, cat era in urma cu trei luni. Nu inseamna ca vreuna dintre cele trei tari se afla in pragul dezastrului economic sau ca isi vor abandona planurile politice. Si pretul petrolului, inca dublu fata de ce era considerat nivel ridicat in urma cu cativa ani, ar putea sa revina din nou la vechile cotatii. Totusi, Rusia, Iranul si Venezuela si-au bazat toate cheltuielile pe pretul petrolului pe care-l credeau stabil, dar care intre timp a cazut. Scaderi ulterioare mai semnificative ar putea sa trimita cele trei state in zona cheltuielilor pe datorie sau cel putin sa le forteze sa ierarhizeze prioritatile. O recesiune globala, pe care multi economisti o vad posibila, ar scadea si mai tare cererea pentru energie si va tine preturile jos.

 

Presedintele Hugo Chavez a fost sfidator in septembrie, cand a anuntat ca Venezuela se va angaja in exercitii navale cu flota ruseasca din Caraibe. “N-aveti decat sa zbierati, yankeilor!”, a spus el. “Flota ruseasca este binevenita aici.” Momentul, facut posibil in parte de o infuzie de petrodolari folositi pentru a cumpara armament rusesc, trebuie sa fi fost savuros pentru un om care si-a petrecut presedintia agitand amenintator degetul catre Statele Unite si criticand modelul capitalist. Apropierea de Rusia, ai carei lideri au avut relatii tot mai incordate cu SUA, aminteste de rivalitatile Razboiului Rece.

 

Chavez si-a folosit banii din petrol - prin plati directe si prin livrari de petrol subventionat - ca sa castige prieteni in regiune si in restul lumii. Printre acestia, presedintele bolivian Evo Morales, care l-a expulzat pe ambasadorul american din La Paz in septembrie, sustinand ca ambasadorul era implicat in pregatirea unui complot.

 

Cheltuielile interne au crescut si ele in Venezuela, prin crearea unei vaste retele de programe de bunastare sociala care au sustinut telul lui Chavez de a construi un stat de inspiratie socialista si cu suprimarea opozitiei. Bugetul pe 2009, bazat pe o cotatie de 60 dolari/baril, include o crestere cu 23% a cheltuielilor guvernamentale, pana la 78,9 miliarde de dolari. La 140 de dolari pentru barilul de petrol, proiectul era fezabil. Dar cum preturile ameninta sa coboare acum chiar sub pragul de 50 de dolari pe baril, economistii din Venezuela trag un semnal de alarma in privinta modului cum va reusi guvernul sa-si plateasca facturile, inclusiv cele pentru achizitii de armament.

 

Temerile de o criza economica iminenta in Venezuela sunt in crestere din cauza lipsei de transparenta in ce priveste bugetul public si pentru ca economia a ajuns mult mai dependenta de petrol in deceniul de cand Chavez se afla la putere, intrucat confiscarea de proprietati rurale a slabit activitatea agricola, iar nationalizarile i-au speriat pe investitorii straini.

 

“Aceasta tara va paraliza pentru ca este atat de dependenta de petrol”, spune Oscar Garcia Mendoza, presedintele Banco Venezolano de Credito, o banca privata. Nelinistile cu privire la economie au dus la o scadere a pretului certificatelor de trezorerie venezuelene, limitand drastic optiunile de imprumut ale tarii. “Suntem in aceeasi situatie cu un om care si-a pierdut un picior, dar inca mai simte cum il doare”, spune Ricardo Hausman, un economist venezuelean care preda la Universitatea Harvard. “Nu stiu cat va dura pana cand Chavez isi va da seama ca nu mai are piciorul.”

 

Cand presedintele Mahmud Ahmadinejad prezenta in Parlament proiectul de buget pe 2007, Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite impunea sanctiuni economice Iranului din cauza programului sau nuclear. Presedintele a spus ca acestea nu conteaza. “Chiar daca ar da zece astfel de rezolutii”, spune el, “economia si politica Iranului nu vor fi afectate”. Si avea partial dreptate. Politica Iranului a fost afectata destul de putin. A mai existat o rezolutie, doua luni mai tarziu, si inca una un an mai tarziu si Iranul si-a continuat programul nuclear, chiar daca acesta a pus presiune asupra economiei.