Într-o engleză onorabilă pentru un puşti, micul Fidel nu se limita la a-l felicita pe preşedintele american şi a-i cere o amintire verde, ci se declara gata să ajute industria americană, îndrumân-du-l pe Roosevelt spre minele de fier cubaneze. De fapt, scrisoarea, făcută publică în 2004 de US National Archives and Records Administration, are farmecul ei şi o să o transcriu aici:

"Santiago de Cuba

Nov 6 1940

Mr Franklin Roosvelt, President of the United States.

My good friend Roosvelt I don't know very English, but I know as much as write to you. I like to hear the radio, and I am very happy, because I heard in it, that you will be President for a new (periodo). I am twelve years old. I am a boy but I think very much but I do not think that I am writing to the President of the United States. If you like, give me a ten dollars bill green american, in the letter, because never, I have not seen a ten dollars bill green american and I would like to have one of them.

My address is:

Sr Fidel Castro

Colegio de Dolores

Santiago de Cuba

Oriente Cuba

I don't know very English but I know very much Spanish and I suppose you don't know very Spanish but you know very English because you are American but I am not American.

(Thank you very much)

Good by. Your friend,

Castro,

Fidel Castro

If you want iron to make your sheaps ships I will show to you the bigest (minas) of iron of the land. They are in Mayari Oriente Cuba".

Remarcaţi aproape jamesbondisticul "Castro, Fidel Castro" şi măsluirea vârstei - avea 14 ani, dar scrie că are numai 12, poate pentru a impresiona. Se pare că micul Fidel chiar a primit un răspuns din partea ambasadei americane din Havana, dar nu s-a bucurat de bancnota verde. Lucru care nu a rămas fără represalii, dacă e să ne gândim la cariera lui Castro, la evoluţia relaţiilor cubanezo-americane sau la criza rachetelor.

Mi-am amintit de Fidel şi de cei zece dolari în perioada de euforie de după realegerea lui Barack Obama. {i mă gândeam că Departamentul de Stat nu i-a trimis cei 10 dolari lui Fidel, dar, figurat vorbind, a oferit câte o bancnotă, mulţi ani de-a rândul, începând chiar cu 1940, cam tuturor oamenilor de pe planeta Pământ; este vorba de "American way of life", de dinamism, de pragmatism, de libertate. Concepte care au marcat în egală măsură, dar în moduri diferite atât lumea occidentală, cât şi spaţiul comunist. Concepte care nu au nimic în comun şi pe care nu le-aş lega de actuala criză economică, chiar dacă aceasta a fost fabricată în retortele de pe Wall Street. Concepte care nu se mai regăsesc nici măcar în discursul preşedintelui Obama (al cărui fan, recunosc, nu sunt).

Lipsa bancnotei de zece dolari (o figură de stil, mă văd nevoit să precizez) lasă pârtie extremismului, politicianismului imbecil, frustrărilor, domniei prin frică sau teroare. Poate părea un scenariu prea sumbru, dar priviţi istoria recentă şi o să regăsiţi scenariul repetat iar şi iar.

Aşa că "my good friend Obama, If you like, give me a ten dollars bill green american, in the letter, because never, I have not seen a ten dollars bill green american and I would like to have one of them".