S-a intamplat nu demult in Georgia, undeva pe langa granita cu Armenia. O femeie in varsta de 75 de ani care-si castiga modesta existenta adunand materiale reciclabile (in special cupru) a dat peste un cablu subteran si se pare ca n-a ezitat prea mult sa puna cazmaua de-a curmezisul si sa apese cu putere. Dezamagire: nu era cupru, era fibra optica. Avea sa afle mai tarziu, la sediul politiei, ca tocmai

deconectase de la internet cam 90% din Armenia, o mare parte din Georgia si unele zone din Azerbaidjan. Un sabotaj involuntar, pentru care faptasa risca trei ani de puscarie. Cateva televiziuni au ilustrat evenimentul cu imagini de la sediul unei agentii de stiri din Erevan, unde reporterii priveau uluiti monitoarele devenite inutile. Dupa circa cinci ore conexiunea a fost restabilita, presa internationala a poreclit-o imediat pe biata femeie "the spade hacker" (hacker cu harletul) si toata intamplarea s-a inscris in zona faptului divers.

Dincolo de aspectul anecdotic, m-a socat cat de fragil poate fi acest edificiu pe care se bazeaza din ce in ce mai mult afacerile si viata noastra de zi cu zi. Tot conceptul initial al internetului - bazat pe principiul "no single point of failure" - pare sa se fi pierdut undeva pe parcurs. Poate ca tarile din Caucaz nu au o infrastructura suficient de dezvoltata, dar usurinta cu care a fost deconectat Egiptul in timpul revoltelor ne-a pus in situatia sa ne intrebam cat suntem de dependenti de marea retea si ce s-ar intampla daca dintr-o data n-ar mai functiona, fie si doar pentru cateva ore. Pentru mine ar fi probabil prilej de lungi plimbari, dar pentru industrii intregi ar fi o catastrofa, ca sa nu mai vorbim de sectorul administrativ, de asistenta medicala si de atatea altele. Pe de alta parte, la nivel individual, dependenta de media in general si internet in particular a ajuns la cote de-a dreptul patologice. Huffington Post relateaza cateva cazuri aproape incredibile: un copil s-a inecat in cada in timp ce mama sa a uitat de el fiind prinsa intr-un joc de pe Facebook (Café World), o alta si-a ucis bebelusul pentru ca a intrerupt-o din FarmVille (alt joc de pe Facebook), in vreme ce un cuplu coreean a fost condamnat pentru ca si-a lasat copilul sa moara de foame, in timp ce ei ingrijeau un copil virtual intr-un joc video. Oribil.

Desigur, sunt cazuri extreme, insa studii recente au relevat ca si pentru tinerii normali din ziua de azi dependenta de media devine o problema cu implicatii mai profunde decat par la prima vedere. Proiectul "The World Unplugged" condus de International Center for Media & the Public Agenda, in colaborare cu 11 universitati, a ajuns la concluzia ca, desi nu poate fi diagnosticata clinic, dependenta de media provoaca efecte cat se poate de reale, printre care anxietatea si depresia.

Studiul a cuprins aproape 1.000 de elevi si studenti din zece tari de pe toate continentele (de la unele foarte dezvoltate, precum SUA si Marea Britanie, pana la unele precum Tanzania), carora li s-a cerut sa renunte o zi la orice contact cu media, pentru ca apoi sa-si descrie experienta. A rezultat un volum de texte cam de dimensiunea romanului lui Tolstoi "Razboi si pace", care i-a surprins pe cercetatori prin omogenitate: tiparele comportamentale sunt identice, indiferent de zona. Ratele de esec (cei care n-au putut rezista 24 de ore) au fost diferite, cu un maxim de 23% in Argentina, dar descrierile starilor si ale sentimentelor incercate sunt similare si foarte edificatoare. "M-am simtit ca si cum mi s-ar fi luat tot ce stiam", spune cineva din Slovacia. "Mi s-a parut o tortura", scrie altcineva. "Am simtit ca innebunesc." Panica, singuratate, izolare, disperare - cam acestea se regasesc cel mai des. "Cand am scos cablul ethernet mi s-a parut ca deconectez un sistem de mentinere a vietii", este poate cea mai dramatica observatie.

Din tot acest material brut au rezultat grafice, tabele si un set de concluzii interesante. Pentru tineri, media, in special telefoanele mobile, au devenit efectiv extensii ale propriei persoane (confirmand astfel enuntul lui McLuhan). De interes este ca si faptul ca isi construiesc "branduri" diferite pentru diferite canale si diferite grupuri. Termenul "stire" s-a extins si asupra comunicarii interpersonale, iar "cautarea stirilor" e de domeniul trecutului: stirile ii cauta pe ei.

Am petrecut vara trecuta o saptamana "unplugged" intr-un sat de munte. Admit ca telefonul nu l-am inchis, dar nici nu l-am folosit. Am supravietuit si chiar m-am simtit bine. Poate ca stirile m-au cautat, dar nu m-au gasit.