Ma refer, desigur, la celebrul salut romanesc si la bazaitul de viespar furios care a izbucnit dupa "S'il vous plait, Messieurs!"-ul reluat de intreaga sala. O paranteza: Augusto Parboni a semnat in Il Tempo un editorial in care romanii erau prezentati drept "foarte buni acrobati", reusind "sa intre in case urcand pe zidurile cele mai dificil de escaladat", in timp ce romancele "ii incanta cu frumusetea lor estica pe batranii bogati cu care se casatoresc pentru a obtine cetatenia si, de ce nu, un cont bancar".

Si atunci, ca si acum, ambasada romana a reactionat, cerand scuze si albirea onoarei patate. In cazul francezilor s-au alaturat demersului diplomatic si eurodeputatii PSD. Cred ca astfel de replici tafnoase nu au niciun rost si nu folosesc nimanui, dar absolut nimanui. Numai spiritele cazone, cu gandiri rudimentare, cred ca perceptia publica poate fi schimbata la ordin si la tafna. Iar Jonathan Lambert poate ar descoperi si o altfel de Romanie, in locul celei pe care si-o imagineaza.

As sugera si europarlamentarilor PSD sa se preocupe mai putin de fantasmagorice culoare de transport care sa includa si Romania si sa se preocupe, de ce nu, si de problemele celor care cersesc in Franta.

Pentru ca, fundamental, este o problema de cersetorie si de cum ceri pomana; ce faci pentru banii primiti si cum interactionezi cu cel caruia ii ceri banii. Este marketing, imagine, sentiment, emotie, este demersul (repet, la nivel fundamental) oricarui vanzator de ceva.

Sunt convins ca enervanti nu sunt tiganii, ci "S'il vous plait, Messieurs!"-ul repetat si repetat la nesfarsit (va amintiti de refrenul "mameeeelor din lumea'ntreagaaaa..." de acum cativa ani?).

Romania are probleme in strainatate, in cele mai multe cazuri din cauza tiganilor cersetori. In cazul in care conchizi candid ca 99% din romani nu mai pot de dragul unui anume gen muzical ca parte a strategiei sociale tiganesti si pe urma mergi sa te culci, ajungi sa rada comicii francezi de tine, pe buna dreptate. Daca te pupi cu tiganii doar in campania electorala sau doar le botezi copiii, nu rezolvi nimic.

Eu nu inteleg insa de ce nenumaratele ONG-uri si asociatii si institute care se declara mult ingrijorate de problema tiganeasca toaca bani cu publicitate pe trotuarele din Bucuresti si nu fac ceva practic pentru a valoriza ceea ce stiu sa faca tiganii.

Sa cante si sa danseze, zona in care acestia au nevoie doar de exemple bune. Exista in Moscova un teatru care se cheama "Romen", este teatrul tiganesc, care a fost fondat in 1931 si care a generat cantece bune, actori buni, spectacole de opera si opereta de exceptie. In cele doua decenii de dupa revolutie n-am auzit o propunere asemanatoare in Romania, si nu cred ca nu s-ar gasi sponsori, finantari si posibilitati de realizare. Teatrul moscovit nu s-a manelizat, cred ca acest lucru poate fi evitat si la noi si mai cred ca oamenii si carierele de la "Romen" au fost niste modele bune, valabile, pentru multi tigani rusi.

Deschideti acum www.playingforchange.com si ascultati si priviti clipul piesei "Stand by Me". Cantecul este o parte, extrem de populara si pe Youtube, a unui proiect multimedia care a adunat laolata muzicieni - cersetori si cantareti profesionisti, din America, Europa, Asia si Africa. Este vorba de forta schimbarii indusa de lucruri mici, dar facute cu pasiune; oamenii aceia, despartiti de sute de mii de kilometri, au cantat impreuna si s-au bucurat si au bucurat milioane de oameni care au vazut clipurile si au cumparat inregistrarile.

Daca o sa-l indragiti, asa cum am facut eu, pe Grandpa Elliott, un muzician al strazilor din New Orleans, ascultati si "Change Is Gonna Come". Grandpa sau Roger Ridley, cel care incepe "Stand by Me" canta pe strada pentru bani, dar i se pare cuiva demersul lor degradant? Este o optiune, un mod de viata, o alegere.

Exemple de marketing al cersitului am intalnit tot pe strazile Americii; in urma cu un an de zile, citeam despre un homeless care purta o pancarta cu ceva de genul "Sprijiniti planul economic al lui Obama... incepeti aici!" sau despre indemnuri de genul "Pariez ca nu ma poti lovi cu o moneda de un sfert"; acum au evoluat, pentru ca unul din eroii mei, profitand de isteria cu gripa aviara, oferea dezinfectant gratuit dar, desigur, accepta donatii.

Nu-mi inchipui ca oamenii aceia au beneficiat de consultanta in diferentierea intre mila (care-i plictisitoare si iritanta, te imaginezi tu in acea situatie) si atractia izvorata din umor sau o buna intentie sau o abordare umana.

"S'il vous plait, Messieurs!" este un stigmat care afectaza milioane de oameni, iar indepartarea sa este nu o problema de comunicate indignate si nici de rafuieli politice sau etnice. Este marketing mai subtil decat "Land of Choice", mai de anvergura, dar, din anumite puncte de vedere, mai facil.

S'il vous plait, messieurs, incercati sa si ganditi cu capetele acelea.