Perspectiva unui nou credit de la FMI pentru Romania este cat se poate de reala; o valoare a noului acord de circa 10 miliarde de euro fiind, iarasi, cat se poate de posibila. In functie de evolutia economiei, Fondul ar putea sa accepte din nou ideea folosirii banilor nu numai pentru sustinerea rezervei valutare, ci si pentru finantari; daca nu in mod direct, banii de la FMI ar putea deveni o sansa, poate ultima, pentru proiecte reale de dezvoltare economica a Romaniei.

Sunt, cred, sanatos la cap, chiar daca nu par asa vorbind cu o oarecare naivitate despre proiecte pe termen lung intr-o Romanie unde banii se topesc chiar mai repede si mai fara urma decat gheturile polare cu ocazia incalzirii globale. Dar daca romanii nu vor investi, astazi, in afaceri viabile, taxate cu bun-simt si daca Guvernul acestei tari nu va intelege ca trebuie sa sprijine afacerile viabile, ne vom scufunda intr-o rapa de unde nu ne vor scoate toti banii FMI-ului. O paranteza: www.businessmagazin.ro a scris saptamana trecuta ca Romania a devenit, cu 9,32 miliarde euro, cel mai mare datornic la FMI dupa valoarea sumelor datorate, inaintea Ungariei (8,61 mld. euro) sau Ucrainei (7,9 mld. euro).

Sa asezam toata povestea cu banii FMI si cu risipa romanilor intr-un context. Pe termen scurt si pe termen lung.

Pe termen scurt este de asteptat o crestere a preturilor la petrol si pentru commodities - metale sau produse alimentare; de fapt mentinerea sau accentuarea tendintelor. Priviti evolutia pretului barilului - dupa varful din 2008, intre 130 si 140 de dolari, barilul s-a prabusit la inceputul lui 2009 in zona 40 - 50 de dolari de unde a crescut in mod constant in 2009 si 2010. Zaharul sau produsele oleaginoase se afla si ele pe un trend crescator si singure cerealele par a scadea, asta pana cand investitorii vor "scutura" mai zdravan piata bioetanolului. In plus, pe piata se misca acum sume importate din zona obligatiunilor de stat, acum cu randamente ceva mai putin atractive spre bursele de marfuri, o miscare asemanatoare sau, mai bine spus, un ciclu, pe termen scurt, asemanator celui de dinaintea crizei (va amintiti de criza petrolului, urmata imediat de cea a produselor alimentare, din 2007 - 2008) care se repeta. Cred ca si bancile, care la un moment dat pareau destul de sifonate, ies de fapt din criza mai puternice si mai calite, mai ales ca, nu stiu daca intentionat sau nu, au reusit o abila miscare de imagine publica. Este vorba de sentimentele negative ale multimii, care au translatat, in timp si pe nesimtite, din zona "bancherii cei lacomi" catre "guvernele mincinoase si corupte, eventual din zona PIIGS".

Asa ca posibilitatea unui pret al petrolului undeva peste 100 de dolari, dar sub 150 de dolari barilul, in a doua parte a anului, este reala, alimentata de sporirea numarului de masini noi vandute in India, China si alte zone emergente, de cresterea cererii chineze cu cel putin 5% in fiecare an si de dublarea exporturilor de titei saudit catre India.

O necunoscuta este daca investitorii au invatat ceva din cei doi ani de criza si se vor dovedi mai ponderati in actiuni sau daca vor isi vor pastra spiritul de turma.

Pe termen lung, sfarsitul crizei marcheaza inceputul unui nou ciclu de schimbare tehnologica si de crestere economica. Mark Stahlman, investitor, bancher si analist, vorbeste de acest ciclu de crestere, bazat pe servicii digitale, energie verde si tehnologii prietenoase cu mediul, perioada care va marca si intrarea in randurile clasei de mijloc a unui miliard de cetateni din statele emergente.

Ideile lui Stahlman nu sunt noi, cum nici teoria ciclurilor lungi nu este o noutate: in ultimii 300 de ani omenirea a traversat cinci cicluri economice - primul bazat pe puterea morilor de apa, al doilea pe abur, al treilea pe otel si inginerie, al patrulea - secolul XX - bazat pe automobil, petrol si televiziune. Al cincilea ciclu este, logic, al siliciului si al internetului, iar criza "dot com" si cea financiara de acum ii marcheaza finalul. Acesta este de astfel modelul, o perioada fasta care se termina cu o cadere economica masiva.

Romanii au avut de facut altceva cam de fiecare data cand omenirea s-a miscat astfel si au ratat mai mult sau mai putin cam fiecare miscare tehnologica majora. Cresterile de altadata se bazau, in general, si pe bogatii naturale sau capital; noua epoca tehnologica care incepe acum se bazeaza mai mult pe creativitate, inteligenta si viziune. Daca natia romana chiar este creativa si inteligenta, asa cum ii place sa creada si sa spuna, ar putea avea un viitor.

Mai trebuie doar ca autoritatile romane sa inteleaga si sa sprijine: 1. pe termen scurt agricultura si industria alimentara, pentru a contracara, eventual beneficia de pe urma ciclului scurt, adica de cresterile de preturi la marfuri si 2. invatamantul si dezvoltarea tehnologica (unde este programul "un laptop pentru un copil"?, va amintiti ce vocalize, ce dezbateri si ce risipa de idei).

Am recitit textul si inclin sa cred ca sunt naiv: nu, nu vom beneficia, ba vom plati mult mai mult pe merele si graul si petrolul din import si nu, nu vom putea specula avantul tehnologic pe termen lung, pentru ca noi, in fundul rapei, avem totdeauna altceva de facut.