Aud de foarte multe ori în organizaţii oameni spunând că se aşteaptă ca aceia din jurul lor să... sau că se aşteptau la ceva ce nu s-a mai întâmplat. Poţi cel mult să aştepţi ceva ce ştii că urmează să se întâmple şi despre care ai fost informat, însă, să te aştepti aşa, tu din capul tău, ca lucrurile să se petreacă întocmai cum ai fantasmat despre ele este o sursă bogată şi sigură de auto-dezamăgire şi de nefericire. Dezamăgirea că ceva ce ştiai că urmează să se întâmple nu s-a mai întâmplat este infinit mai mică decât dezamăgirea produsă de faptul că te-ai fi aşteptat să...

Liderii buni ştiu că responsabilitatea lor este aceea de a crea aspiraţii la care oamenii din jurul lor se pot alinia fiind energizaţi în permanenţă. Liderii slabi îşi creează pasiv propriile aşteptări de la oamenii din jurul lor şi aşteaptă ca acestea să le fie livrate, ei rămânând doar cu responsabilităţi administrative.

Atunci când "mă aştept să", autonomia şi autenticitatea celui asupra căruia îmi îndrept aşteptările sunt doar fantasmele mele despre potenţialul sau interesul acelei persoane. Dacă "mă aştept să", mai degrabă voi fi pasiv şi voi urmări să văd dacă lucrurile merg conform scenariului din capul meu. Dacă se întâmplă astfel, mă voi bucura. Dacă nu se întâmplă ceea ce mă aştept, va fi cu siguranţă din vina celuilalt. "Aşteptându-mă să", toată responsabilitatea va fi la celălalt, responsabilitatea mea încheindu-se în momentul în care mi-am formulat aşteptarea. "Aşteptându-mă să", maximul de implicare pe care o pot avea este să mă supăr şi să fiu dezamăgit dacă finalitatea nu este cea imaginată de mine.

Atunci când "aspir să", cel mai probabil îmi voi anunţa cu bucurie viziunea asupra felului în care eu văd lucrurile, energizându-i pe cei din jurul meu. Voi fi preocupat să le cer părerea, să le înţeleg obiecţiile sau să le accept punctele de vedere. "Aspirând să", implicarea şi determinarea mea vor fi maxime. Dacă lucrurile nu merg aşa cum am viziunea despre ele că ar trebui să meargă, voi şti că stă doar în puterea mea să găsesc o altă cale pentru a face ca lucrurile să se întâmple pentru că am în permanenţă în minte responsabilitatea rezultatului.

Oamenii care aspiră să sunt tonici şi contagioşi pe când cei care se aşteaptă să sunt mai degrabă tensionaţi şi îndârjiţi. Cei care "aspiră să" se bucură de fiecare om în parte şi găsesc satisfacţie în a-l descoperi, dar şi în a se redescoperi pe ei înşişi în diversitatea celorlalţi. Cei care "se aşteptă să" consideră că oamenii sunt toţi similari unor tipare şi au puţină disponibilitate pentru a mai afla ceva nou despre ei înşişi.

Cei care "se aşteaptă să" trăiesc în trecutul fantasmei lor, pe când cei care "aspiră să" sunt prezenţi şi ageri şi pregătiţi în fiecare clipă să aibă reacţia cea mai potrivită contextului în care se află.

Atitudinea de "a te aştepta să" este din păcate mult mai naturală şi mai în firescul lucrurilor pe când aceea de "a aspira să" presupune consecvenţă în exerciţii de voinţă. Atunci când "te aştepţi să", mai degrabă ţii cont de fricile şi de neîmplinirile pe care le-ai resimţit în prezenţa oamenilor şi, "aşteptându-te să", vrei de fapt să le eviţi. Atunci când "aspiri să", ai descoperit deja bucuria de a simţi de fiecare dată potenţialul şi autenticitatea oamenilor din jurul tău şi ai suficientă încredere în tine încât să ai curajul de a te expune şi de a-ţi expune aspiraţiile.

Oamenii de la care "se aşteaptă să" vor fi totdeauna limitaţi şi blocaţi în fantasme care nu le aparţin şi în care ajung cel mai adesea fără angajamentul lor. Oamenii împreună cu care "aspirăm să" participă asertiv alături de noi din propria lor voinţă, iar bucuria de a fi descoperiţi aşa cum sunt ei, în preferinţele sau în limitele lor, îi face pe aceşti oameni să devină responsabili împreună cu noi faţă de aspiraţiile noastre.

Aşteptările ne garantează eşecul, aspiraţiile ne conduc către succes.

Aşteptările ne sărăcesc şi ne consumă, aspiraţiile ne cresc şi ne îmbogăţesc.

Aşteptările sunt implicite pe când aspiraţiile sunt explicite.

Aşteptările predefinesc, aspiraţiile creează.

Aşteptările ne îngrădesc, aspiraţiile ne diversifică.

Aşteptările sunt despre frică, aspiraţiile sunt despre curaj.

Aşteptările sunt despre frustrări, aspiraţiile sunt despre valori şi viziuni.

IULIANA STAN (OD & leadership consultant şi director general al Human Synergistics România)