Iuliana Stan este OD & leadership consultant şi director general al Human Synergistics România

În mod evident, schimbarea este noua ordine de mii de ani, chiar dacă la anumite momente viteza schimbării a fost infinit mai mică decât pare să fie în timpurile în care trăim şi decât pare că va fi în viitor. Parafra-zând-o pe Regina din Alice în Ţara Minunilor, trăim vremuri în care trebuie să alergăm din ce în ce mai repede ca să putem sta pe loc. Schimbarea nu este o acţiune, schimbarea este un proces. Durata şi consecvenţa unei schimbări sunt primele indicii că avem de-a face cu o schimbare de calitate, iar însuşirea unei schimbări la nivel de caracter este adevărata schimbare, pentru care noi, consultanţii, folosim adesea cuvântul transformare.

Aşadar, schimbarea serviciului, schimbarea mobilei, schimbarea partenerului, schimbarea unor obiceiuri sau a unor comportamente, schimbarea şefului sau schimbarea casei pot fi considerate schimbări. Dacă nu sunt simple înlocuiri, atunci cu siguranţă putem să începem să vorbim despre schimbare. Principalul ingredient al unei schimbări este scopul adevărat pentru care ea trebuie să se producă. Schimbarea adevărată nu este niciodată la nivel de "to do list", ci este ceva ce are loc la nivel de scop şi de valori.

O schimbare care aduce confort este o înlocuire şi nu anunţă niciun progres, dar pe termen scurt poate aduce satisfacţii sau mici bucurii. O schimbare care redefineşte un scop, personal sau organizaţional, este cel mai adesea un demers provocator, dureros chiar, dar care garantează satisfacţii constante pe termen lung, în viitor. Sursa durerii este tocmai provocarea sistemului de valori după care ne-am condus până când am luat decizia de schimbare, adică a rutinei în care funcţionăm deja.

Cel mai adesea, dar foarte greu de conştientizat într-un demers de schimbare de orice natură, personal sau organizaţional, este faptul că nevoia profundă pentru schimbare vine din sentimentul că în starea curentă nu ne atingem tot potenţialul pe care îl simţim în noi. Provocarea pentru o schimbare nu vine niciodată din exterior, ca o consecinţă a dorinţei de a schimba ceva neplăcut cu care interferăm, ci vine cu adevărat numai din interior, din nevoia de autodezvoltare care de fapt este şi principala sursă şi resursă de energie în orice proces de schimbare.

Schimbarea autentică e motivată şi determinată intrinsec, pe când înlocuirea este totdeauna motivată extrinsec. Adesea auzim sau primim indicaţia de a nu mai lua lucrurile personal, poate este cel mai des îndemn de schimbare personală pe care îl aud. Ca să realizeze acest lucru, în mod normal, un om conştient de faptul că i-ar fi utilă o astfel de schimbare la nivel de comportament ar avea nevoie, dacă este susţinut şi primeşte feedback constant, cam de doi ani. Aparent descurajant. Dar beneficiile schimbării unei astfel de atitudini sunt similare cu beneficiile pe care le-am simţit cel puţin o dată cu toţii când am mai absolvit o şcoală sau când ne-am extins competenţele sau când ne-am diversificat expunerea în interacţiunea cu cei din jur.

Diferenţa dintre a lua şi a nu lua lucrurile personal este ca diferenţa dintre a citi recenzia unei cărţi şi a savura plăcerea şi bucuria lecturii acelei cărţi. Sunt lumi complet diferite, aparent doar cu acelaşi conţinut. Foarte simplu spus, a lua lucrurile personal înseamnă, la suprafaţă, să te superi uşor, iar la nivel profund să simţi că cei din jur nu ţin cont de tine şi de opinia ta. Dar, şi mai profund, sentimentul de nedreptate este cel care te face să "iei lucrurile personal".

Astfel, cadrul de valori care trebuie resetat este cel în care pseudovaloarea "a avea dreptate" ar trebui înlocuită cu capacitatea de a avea claritate în interior şi înţelepciune şi maturitate pentru a te manifesta în exterior. E normal să te superi, dar suprema atitudine corectă este înţelepciunea care înseamnă de fapt, la nivel de comportament, punerea în practică a cunoştinţelor şi a informaţiilor, nu enumerarea lor.

În loc să spunem cuiva "nu mai lua lucrurile personal", ideal ar fi să ne gândim cum, poate, şi noi "ajutăm" acea persoană să ia lucrurile personal şi apoi să lăsăm lucrurile aşa cum sunt, însă fără a ne lăsa înşelaţi de ele. Este o schimbare mai grea decât cea pe care o recomandăm când le spunem altora să nu mai ia lucrurile personal! Astfel, schimbarea autentică este un sport extrem, dar ale cărui beneficii sunt savurate doar de cei care îl practică cu consecvenţă şi care sunt dependenţi de ele. Un lucru este cert însă: schimbarea este cel mai stabil lucru din lume.