Priviţi în stânga fotografiei din pagină; nu, nu vi se pare, statuia îl reprezintă pe Vladimir Putin în costum de judo. "Lucrarea" - pun ghilimele pentru că sensul este oarecum ironic - se cheamă "Trup sănătos, minte sănătoasă" şi îi aparţine unui domn pe nume Zurab Ţereteli, pictor, sculptor şi arhitect, erou al muncii socialiste, al ordinului Lenin, decorat cu medalia Secera şi Ciocanul şi fost preşedinte al Academiei ruse de Artă.

De origine georgiană, domnul Ţereteli a dat de lucru unei părţi importante din industria metalurgică rusă, pentru că a împânzit, de-a lungul anilor de activitate sub două regimuri, cel comunist, dar şi în capitalismul post-sovietic, lumea cu statui, picturi şi alte orori din bronz. Prietenia cu fostul primar al Moscovei, Lişkov, pe care l-a nemurit în metal cu o mătură în mână, i-a asigurat contracte cât se poate de bănoase pentru tot soiul de năstruşnicii, de regulă intens criticate: un Petru cel Mare de aproape 100 de metri, de exemplu.

Dar i-a împodobit şi pe americani cu un monument uriaş, o lacrimă din bronz pentru 9/11 - ajunsă într-un mărunt orăşel din Jersey după ce vecinii din Jersey City s-au răzgândit şi au respins amplasarea monumentului în curtea lor. Îl evoc pe Ţereteli pentru că mi se pare un bun exemplu de artist al realismului sovietic reconvertit la valori ce îi sunt străine, un creator de artă fără ideologie, în sens negativ. Omul s-a adaptat pur şi simplu la noua realitate şi, lipsit de har, dar productiv, i-a dat bătăi cu arta.

La polul opus se află toţi cei pe care Stiglitz îi evocă, majoritatea cetăţenilor lumii occidentale care şi-au văzut vieţile puternic afectate de criză. Cei ce şi-au pierdut slujbele, casele, familiile, speranţele, întreaga viaţă; cei nemulţumiţi de modul în care guvernele sau sistemul financiar au reacţionat la criză sau cei cărora bonusurile plătite pe Wall Street sau în City li se par obscene. Unii, lipsiţi de inhibiţii, îşi spun "indignaţi" şi protestează alături de militanţii anti-globalizare, alţii au bloguri sau aleg varii forme de protest. Dar cei mai mulţi sunt acum presonaje relativ inerte, apăsaţi de griji şi care se mulţumesc să subziste. Dar, lipsiţi de elementele care l-au menţinut pe val pe Ţereteli, de exemplu, cei din clasa de mijloc, cea mai afectată de criză, sunt pe cale să acumuleze masă critică suficientă încât să declanşeze o explozie.

Semnele s-au tot văzut: prin parcurile New York-ului, în Spania, Grecia, la Paris sau la Londra şi de curând chiar la vecinii bulgari. Concentrată pe Statele Unite, elemente din cartea lui Stiglitz pot fi regăsite în întreaga lume, iar cercul vicios al ineficienţei politice şi administrative, corelată cu desprinderea economicului de social pot schimba din temelii lumea.

Iar oportunişti ca domnul Ţereteli vor turna urgent o lacrimă de bronz în memoria defunctului sistem.