Lucrand in domeniul IT, o industrie in general relaxata, lipsita de formalismul bancherilor, de exemplu, Radu Georgescu (www.radugeorgescu.ro) primeste pe mail destul de multe propuneri de afaceri. Postarea sa priveste tocmai aceste lucruri - cum scrii, cum iti structurezi mesajul, ce ceri, cum te adresezi? Iata, cu copy-paste, fara diacritice si eliminand detaliile tehnice sau numele, fragmente dintr-un mesaj primit de Georgescu:

"Buna ziua, Ma numesc X sunt din Y, am 29 de ani, studii superioare, lucrez in Z si vin la dvs. cu intentia sa-mi acordati 2 min. ptr. acest mail. Nu este o poezie, insa ma consider un om cu multe idei care, cred ca pentru a reusii in viata trebuie sa fi mai destept decat altii cu 5 min. mai devreme, insa ca revers, ma identific cu cei care au intrat in criza (de bani) si nu pot demara singur un proiect sau poate as putea cu cateva imprumuturi dar la care nevasta-mea ar baga sigur divort. Vin cu o propunere de colaborare si anume, am elaborat un site la nivel de proiect pe hartie cu tot ce presupune, chiar si grafica.Dar din pacate nu am cunostinte in a crea un site sau eventual al gestiona astfel ca vreau sa-ti impartasesc ideile mele......Promit ca-ti voi impartasii si restul ideilor daca intradevar ai citit mailul si esti interesat. Tot ce ti-am povestit sau mai bine zis intentia mea este cat se poate de serioasa, iar daca crezi ca putem sa discutam pe aceasta tema astept un raspuns,

Cu respect X".

In jur de 50 de persoane au discutat pe blog despre forma, fondul, modul de redactare si de structurare a mesajului sau despre modul de adresare; abia pe la mijlocul discutiilor cineva a facut o observatie si asupra greselilor gramaticale, de sintaxa si de stil din mesaj. Ceva mai tarziu intra in discutie chiar semnatarul textului, din postarea caruia redau doua fragmente:

"Am avut o surpriza placuta sa constat ca mi-ai publicat mailul meu, cu titlu de lectie atat pentru mine cat si pentru altii. In urma atator critici, doresc totusi sa ma apar...

...(se apara)... Nu comentez criticile la adresa structurii textului, a gramaticii sau de ce am utilizat cuvinte de genul "sotie' , mi se pare penibil....".

De ce scriu despre acest caz? Pentru ca este emblematic pentru Romania de astazi, intr-un fel dar si pentru ca a inceput sa ma oboseasca rau aerul de "eu sunt destept/ocupat/grabit/lenes si nu-mi mai pasa de limba romana" cu extinderea fireasca, daca ii atragi atentia cuiva: "...care-i problema ta?! Bine ca esti tu destept!..." in materie de scris si exprimare publica, pe internet, dar si in emisiuni de televiziune sau la radio.

Sa explic: am lucrat cativa ani buni la agentia de presa MEDIAFAX, un loc unde am citit si am scris mii de stiri. in timp, am capatat o deprindere, "vad" textul in diagonala, nu-i percep intelesurile, dar simt, la modul cel mai propriu, fizic, greselile, imi apar ca niste distonante intr-o melodie.

In ultima vreme distonantele s-au transformat intr-o simfonie cacofonica, asa ca am renuntat la bunavointa sau la orice dram de intelegere si sterg indata, fara sa-l mai citesc, orice mail de acest tip, ocolesc orice pagina de internet scrisa aiurea, orice lista de discutii si orice stire sau comunicat de presa cu greseli. Exemple sunt peste tot, in exprimari de politicieni, in traducerile filmelor, pe bloguri, pe mesajele care curg pe ecranele televizoarelor (acolo e jale, de-a dreptul) sau pe forumuri.

Cred sincer ca o idee buna, oricat de aducatoare de profit s-ar dovedi si oricat de ingenioasa ar fi, nu inseamna mare lucru daca proprietarul ideii nu stie sa scrie corect in limba sa. Este un fel de carte de vizita; cum ar reactiona, cata importanta ar da domnul X daca ar primi o carte de vizita manjita, scrisa incorect sau fara logica? Cati bani ar oferi unui ins cu care nu poate comunica?

Si nu este vorba aici de rigoare natanga, cine citeste pagina asta in mod constant stie ca sunt colocvial si neaos si ca imi plac jocurile de cuvinte, ba stiu si aprob pana si chestia aceea cu "limba cea dinamica si vie, care se schimba si se adapteaza". Dar exista, cred, niste limite, elastice, personale, dar limite: gasesc, pentru vorbirea curenta, mult mai fireasca exprimarea cu "download" decat cu "descarcat", dar nefireasca folosirea lui "a aplica" pentru o slujba, in locul lui "a solicita"; "aplicati aici" inseamna, in imaginatia mea, un ins uns cu clei care incearca sa se lipeasca de perete.

O exprimare corecta, fluenta, plastica, inteligenta, intr-o limba romana cat mai corecta este un semn de cultura si de respect pentru ceilalti.

Cum ar reactiona domnul X daca eu a-si scrie ca angajatoriii nar trebui sa primeasca si finatatori sa nu deie banii la romani care nu poate sa tie minte niste reguli simple de gramatica? Pentru ca daca tot am facut din limba engleza un "must", poate ar trebui sa facem din romana un "musai".