Povestea blocarii accesului la internet in timpul evenimentelor din Egipt a demonstrat simultan doua adevaruri contradictorii. Pe de-o parte, puterea internetului de a influenta lumea politica si rolul de catalizator al unei anumite atitudini, pe care l-a jucat in mai multe cazuri. Pe de alta parte, s-a vadit si fragilitatea acestui urias edificiu. Cum a fost posibil ca in doar cateva minute aproape tot internetul egiptean sa fie pus la pamant? Specialistii au investigat detaliile tehnice ale blocadei, insa concluziile la care au ajuns nu sunt de natura sa ne linisteasca: Egiptul nu e un caz chiar atat de special din punctul de vedere al infrastructurii care sustine functionarea internetului si scenariul de acolo se poate repeta nu doar in tarile din Orientul Mijlociu. Aspectul oarecum special in evenimentele din Egipt l-a reprezentat oprirea functionarii retelelor de telefonie mobila, insa este lesne de inteles ca marii operatori nu sunt catusi de putin inclinati sa-si pericliteze afacerile angajandu-se in dispute politice. Nici in Egipt si nici in alta parte.

Pentru ca nu e loc de detalii tehnice, o sa incerc o "privire din avion" asupra problemei. Mai intai trebuie sa ne amintim ca proiectul initial al internetului s-a bazat pe descentralizare, o caracteristica menita sa confere robustete intregului edificiu. Ideea centrala era sa nu existe puncte critice ("single points of failure"), astfel incat chiar daca un nod devine indisponibil, reteaua sa functioneze in continuare folosind rute alternative. Din acelasi motiv, s-a mizat pe conceptul de "retea proasta", care nu inglobeaza inteligenta in infrastructura, ci doar in "capete", spre deosebire de retelele telefonice in care inteligenta este concentrata in centrale. Insa lucrurile nu au mers in acest spirit si e destul de usor de constatat ca se merge din ce in ce mai mult spre centralizare, atat din perspectiva serviciilor, cat si din cea a accesului.

Merita sa ne intrebam in ce masura suntem dependenti de serviciile furnizate de Google sau Facebook sau sa observam ca numarul furnizorilor de acces la internet s-a redus constant, ramanand in joc doar cei foarte mari (nu e specific local, asa se intampla peste tot). Parca incepe sa ni se faca dor de retelele de bloc, atat de populare cu cativa ani in urma. Chiar si noua orientare spre cloud computing este un indiciu al centralizarii, iar concluzia majora este ca serverele au acaparat puterea in retea, iar clientii (adica noi toti) avem tot mai putina autonomie. Incetul cu incetul revenim la modelul retelei telefonice. De fapt, autoritatile egiptene (de atunci) n-au avut chiar asa de multe comutatoare de inchis.

Care ar putea fi solutiile? Mai multe proiecte au fost lansate in ultima vreme si toate vizeaza intr-un fel sau altul variante de a readuce puterea la clienti. De exemplu, retele peer-to-peer (in care fiecare computer este si server si client) sau retele mesh, in care computerele joaca rolul de routere. Insa cel mai ambitios proiect se cheama Freedom Box si isi propune sa aduca in fiecare casa un mic server. Cu adevarat mic, nu mai mare decat bateria telefonului mobil, dar suficient de puternic pentru a se transforma la nevoie in routere mesh care sa permita accesul din aproape in aproape pana la punctele de acces disponibile. In plus, criptarea datelor este o sarcina de baza, deoarece centralizarea a adus amenintari tot mai serioase privind sfera vietii private, pentru ca putem fi mai usor monitorizati, fie de unele companii cu interese comerciale, fie de organisme guvernamentale. Aceste "plug servers" nu sunt doar mici, ci si ieftine: la momentul actual costa 99 de dolari, insa daca toata lumea se va dota cu asa ceva pretul poate cobori sub 30 de dolari. Consumul foarte redus le permite sa fie alimentate cu o simpla baterie.

Initiatorul proiectului nu este vreun guru al tehnologiei, ci un profesor de drept de la Columbia University. Eben Moglen nu este insa strain de lumea tehnologiei, daca nu din pasiunea pentru IT din tinerete, macar pentru ca a fost avocat la Free Software Foundation, unde a colaborat cu Richard Stallman la fundamentarea legala a licentelor publice de tip GPL. Chiar daca nu este un "geek", Moglen a fost foarte eficient in a promova ideea, in a colecta fonduri (FreedomBox Foundation a adunat in timp record cei 60.000 de dolari necesari pentru lansarea proiectului) si a atrage miscarea free software in proiect. Anvergura proiectului este considerabila, insa Eben Moglen este increzator ca miscarea free software se poate mobiliza pentru un scop atat de maret.