Mai multi dealeri de masini se bucurau saptamana trecuta ca majorarea TVA i-a grabit pe cativa dintre potentialii cumparatori sa urgenteze procedurile si sa prinda cota de 19%.

"Am primit deja mai mult de zece telefoane asemanatoare intr-o singura zi de la clienti: stiti masina pe care am comandat-o eu si care trebuie sa vina? Nu aveti cumva alta pe stoc, chiar daca nu este aceeasi culoare si nu are aceleasi specificatii?", spunea un dealer cu afaceri de aproape 100 de milioane de euro.

Marile magazine au speculat (anticipata) isterie a cumpararilor in avans prin comunicari de marketing de genul "iti platim noi majorarea de TVA". Ma bucura inventivitatea romaneasca si faptul ca dintr-o data pare ca tot mai multi consumatori au devenit constienti de valoarea banilor si au gasit modalitati de a specula (de fapt, de a contracara, pe cat posibil) scaderea puterii de cumparare dupa majorarea TVA la 24%, dar imi permit sa afirm ca multi dintre acesti oameni nu au inteles de fapt mare lucru.

Sigur ca la un calcul elementar doua sticle de ulei luate la un pret mai mic in locul uneia luata acum, la pret mic si alta peste vreo doua saptamani, cand preturile vor fi mai mari, pare o afacere buna. La fel si cinci kilograme de zahar in loc de doua si doua pungi de detergent de cinci kilograme in loc de una. Mai exact, o reducere de 4% sau de 32 lei la un bon de 800 de lei de exemplu (cat spun colegele mele ca lasa in medie la supermarket intr-o luna). Iar la o masina de 10.000 de euro, economia ajunge la 400 de euro, cu conditia ca plata sa fie facuta dintr-o data, nu in rate.

Numai ca acum incepe partea pe care va spun cat se poate de sincer ca nu o mai inteleg deloc.

Cei mai multi dintre cei care se inghesuie sa cumpere mai mult acum, la preturi mici, sunt dintre cei care, asa cum spunea seful din Romania al Lukoil, Nicolae Tampiza, "mai bine nu mananca decat sa nu mearga cu masina". Chiar daca, adaug eu, stau chiar si o ora si jumatate in fiecare zi in trafic (adica 6% din timpul total al unei zile sau aproape 10% din durata neta, daca excludem sapte-opt ore pentru somn).

Iar daca merg cu masina la cumparaturi (departe de casa, deci din nou timp pierdut pe drum), prefera sa nu isi lase masina in parcarile cu plata, asa cum este cazul celei de la Unirea Shopping Center (mai tot timpul goala), ci "prin zona". Ii inteleg daca motivul este doamna de la casierie de la etajul 1 care mai uita cateodata sa dea rest 50 de bani sau care, atunci cand o face, se foloseste de monede atat de mici, doar-doar sa te gandesti sa i le lasi ei de frica sa nu te trazneasca cu atata metal in buzunar. Dar nu ii mai inteleg deloc atunci cand in loc sa duca masina in parcarile platite si (cateodata) supravegheate, prefera sa plateasca bani la negru pentru diversi cetateni. Daca tot vor sa economiseasca bani pentru parcare, de ce nu merg pana la capat si nu refuza sa plateasca sau, ca varianta, de ce nu merg pe jos la un magazin aproape de casa?

O alta intrebare la care nu am raspuns este daca cei care vor sa cumpere acum mai mult pentru a beneficia de pe urma TVA-ului mai mic nu au descoperit deja ca in marile magazine, cu cat cumperi mai mult, cu atat mai mic este pretul pe kilogram. Sau, in unele cazuri, un pret mai bun ca in marile magazine poate fi obtinut chiar de la angrosisti sau de la pietele agroalimentare.

Au cei care cumpara pentru doua-trei luni inainte atat de mult cash disponibil incat sa plateasca ACUM pentru produse pe care le-ar fi platit intr-un interval de doua-trei luni? Oare nu erau mai castigati daca isi plasau in tot acest interval lichiditatile in depozite cu structura echilibrata pe lei, euro si dolari si, eventual, bursa sau fonduri de investitii?

Un guru american de origine japoneza, Robert Kiyosaki, a vandut zeci de milioane de carti, audiobook-uri si jocuri pentru computer care tratau intr-o forma simpla (chiar si pentru copii) concepte economice precum active, pasive, economii, investitii, randamente si asa mai departe.

Pietele de consum din Romania au explodat incepand din 2003 pe fondul unei puternice lipse de intelegere a celor mai banale concepte economice. Multi romani plateau pentru electrocasnicele cumparate in perioada 2003-2004 dobanzi reale de 40%-50%, chiar daca ele erau camuflate in oferte cu avans zero si perioada de gratie. Altii isi cumparau in perioada 2006-2008 apartamente si terenuri si luau credite in euro sau monede exotice, desi salariile lor erau in lei, mizand pe faptul ca o casa nu se devalorizeaza si, in plus, leul se aprecia fata de euro si monedele exotice, ceea ce insemna o rata mai mica pentru ei cu fiecare luna care trecea.

Exuberanta din consum a fost cea care a dus economia romaneasca atat de sus in perioada 2004-2008, iar tragismul ultimilor doi ani a prabusit-o. Ar fi bine ca fiecare dintre noi sa fi invatat ceva din asta. Iar faptul ca trebuie sa cerem restul inapoi si sa il luam, chiar si cand inseamna un pumn de "firfirei", inseamna ca am inteles nu doar valoarea banilor, ci altceva, mult mai important - valoarea muncii noastre.